Tatăl meu își împletea singur căpestrele la cai (asemeni celui din imagine).
O făcea cu răbdare, răsucind câte trei fire de cânepă, apoi încă trei și încă trei.
L-am întrebat de ce nu le răsucește pe toate nouă deodată.
Pentru că s-ar încâlci și sfoara rezultată nu ar fi la fel de tare, mi-a zis el.
 
Discuția aceasta mi-a venit în gând reflectând la unitatea organizațiilor.
Oameni-s ca firele de “tort” și puși la grămadă se încâlcesc.
Oamenii au nevoie să creeze grupuri în care să simtă că sunt prețuiți.
Oamenilor le place să fie acolo de unde își pot vedea liderul.
 
Liderii grupurilor mici sunt „capetele” de sfoară.
Ei sunt cei care intră în procesul de „împletire” și de realizare a unității grupurilor.
Rezistența și unitatea organizației este dată de cultura „împletirii” așteptărilor oamenilor.
Nu-i ușor pentru un antreprenor să „împletească așteptări” dar nici nu-i imposibil.
 
În viața de militar constatat că unitatea acțiunii este dată de viziunea comună asupra potențialului oamenilor.
Militarii înțeleg că „trăinicia” unei structuri este dată de „tăria oamenilor”.
Fiecare „sfoară” are un rol și un loc și fără ea toate acțiunile s-ar „încâlci”.
Succesul unei misiuni este rezultatul „tăriei” oamenilor din “împletitură”.