“Secretul SUCCESULUI este să te antrenezi de parcă asta ar însemna TOTUL, chiar dacă nu înseamnă NIMIC, ca să poți lupta de parcă nu înseamnă NIMIC, când, de fapt, înseamnă TOTUL.” Andy McNab – fost luptător SAS
Este simplu și clar, doar că oamenii (cei fără experiență militară) nu vor să se antreneze și intră în „luptă” slab pregătiți.
Pentru succes, este preferabil să-ți găsești timp să gândești, să creezi strategii, planuri și mai ales să le „simulezi” scenarii pentru rezolvare de probleme.
Într-un dialog cu un client mi-a spus că așa ceva nu se poate întâmpla în afaceri.
Mi-a spus că nu există timp, că nu există resurse și că presiunea activităților zilnice obosesc atât de mult încât creierul refuză să lucreze la „simulări”.
L-am întrebat dacă își imaginează o formulă de antrenament și mi-a răspuns că nu s-a gândit și nici nu a auzit de așa ceva, militărie și afaceri.
I-am spus că o soluție poate fi „trainingul” centrat pe scenarii pe care el le imaginează ca fiind „vulnerabilități ori amenințări” în afacerea sa.
I-am explicat că scenariile pot fi dezvoltate de o echipă mixtă formată din angajați și instructori.
I-am explicat cum funcționează acest mod de instruire în armată și a opinat că este interesant dar că vrea mai multe date.
Ce se urmărește într-un asemenea exercițiu, m-a întrebat?
Circulația informațiilor și a analizelor de stare (resurse, procese, acțiuni, efecte).
Funcționarea echipelor și cooperarea între acestea (proceduri, rapoarte, propuneri, solicitări).
Care sunt efectele pe care le așteaptă cei care conduc exercițiul, a fost întrebarea clientului?
Liderii știu DE CE urmăresc doar anumite activități și nu pe toate și mai ales care sunt „punctele decisive ale acțiunii” în care vor lua decizii.
Echipele știu CE trebuie să ceară (resurse), să facă (activități) și să raporteze ca realizat (efecte).
Mi-a cerut să dau un exemplu de succes din experiența personală.
I-am spus că pregătirea Lupilor Negri, pentru Afganistan, am făcut-o, în anul 2005, în Cincu, iar scenariul a fost creat de o echipă mixtă (cu reprezentanți ai lupilor, ai celor care au fost în teatru, ai americanilor și ai instructorilor din baza de instruire).
Instruirea, atât a statului major cât și a trupelor, a avut un grad de dificultate mai mare decât ceea ce urma să executăm în Kandahar (incidentele ce trebuiau rezolvate au fost o sumă de evenimente ce se petrecuseră în întregul Afganistan și nu doar în provincia în care urma să ne dislocăm).
Nu l-am întrebat dacă l-am convins dar sper că măcar cugetă la ceea ce i-am spus.
Rămân, ca fost militar, loial devizei militarilor din forțele terestre „Instruiește-te așa cum vei lupta!” și cred că motto-ul este valabil în orice activitate și cu orice gen de oameni.
Cred că instruirea angajaților unei companii nu se face prin „jocuri de societate” ori prin concurs de făcut clătite ci prin scenarii de provocare a creierului.