„Măi Vasali, zicea tata, când conduci soldații, să-i conduci ca un tată.
Să fii în fața lor și nu în spatele lor.
Să faci tu înainte de a-i pune pe ei să facă.
Să-i cerți când greșesc, dar cu măsură.
Să-i lauzi când fac bine, dar tot cu măsură.”

Tata n-a făcut armata dar era lider între oameni din sat.
Era primul la efort și la muncă.
Vorbea cu toți și le asculta părerea.
Era intransigent cu el și cu cei de lângă el.
Era corect cu cei din jur.

Tata îi proteja pe cei slabi.
Îi ajuta atunci când nu-și puteau face norma.
Îi ferea de tentația băuturii.
Îi ferea de tentația cheltuirii banilor.
Îi ajuta să-și rezolve conflictele.

Tata avea patru clase.
Avea însă o bună inteligență nativă (întâi gândea și abia apoi vorbea ori făcea).
Aveam însă o bună inteligență emoțională (nu știa că o are dar o manifesta).
Avea însă o bună inteligență spirituală (credea că poate doar pentru că cineva sus îl iubește).
Avea mare drag de oameni și de muncă.

PS: Nu știu dacă l-am “moștenit’ dar știu că-l dau ca exemplu feciorului meu.