Tata m-a învățat să cosesc la vârsta de 11 ani.
Pe vremea aceea erau trei tipuri de coase.
De 60 cm, de 75 de cm și de 90 de cm.
Prima treaptă pentru prunci, cea de-a doua, pentru bătrâni și ultima, pentru bărbați.

Pruncii coseau alături de bătrâni, pe marginea pajiștii.
Era locul în care ei erau utili, unde nu „încurcau” și se ajutau.
Bărbații* coseau pe mijloc și erau cei eficienți.
Pentru puterea lor, bărbații, erau priviți cu invidie atât de prunci cât și de bătrâni.

Astăzi „piața muncii” îi tare încurcată.
Tineri-s „băgați în brazdă”, de-a valma.
Bătrânii nu-și mai găsesc rostul nici la margine.
Bărbații puternici nu se mai uită la cei „puțin știutori” ori la cei „mai puțin putincioși”.

Mulți dintre cei tineri n-au învățat bine și nici n-au „coasa potrivită”.
Au nevoie să fie ajutați și încurajați.
Mulți dintre cei „născuți mai demult”, deși știu meserie, nu sunt primiți pe tarla.
Au nevoie să fie acceptați pentru că știu meserie deși nu mai pot „ține ritmul”.

Oare cum ar fi ca într-o companie să existe echipe mixte?
Cei tineri și cei bătrâni să fie în postura de discipol și mentor.
Bărbații puternici să fie în postura de coordonatori pentru cele două categorii.
O combinație între energie, înțelepciune și inteligență.

Scriind, mi-am amintit de filmul „Internul” (cu Robert de Niro).
Poate că-i doar ficțiune ori poate că-i și realitate.
Poate că-i o formă prin care putem fi de folos cu toți.
Poate că-i o forma prin care retenția angajaților să crească.

* am folosit cuvântul bărbați pentru că-i vorba de coasă, dar el se cuvine să fie citit, în text, ca “bărbați/femei”.

hashtag#echipa hashtag#mentor hashtag#mentee hashtag#lider