„Pe pruncii să-i săruți doar când dorm, altfel și-o iau în cap.”, este o expresie des auzită.

Poate că pe vremuri a fost bună pentru că lumea era mai dură.

Astăzi lumea-i mai blândă și poate mai confuză.

Pruncii au nevoie să li se arate că sunt importanți și iubiți.

Pentru că au curajul să încerce, se cuvine să fie lăudați pentru ceea ce fac bine.

Pentru că n-au experiență, se cuvine să fie corectați pentru ceea ce fac greșit.

Pentru că sunt căutători de siguranță, se cuvine să fie protejați.

Pentru că sunt doritori de atașament, se cuvine să fie iubiți.

Știu, unii veți spune că prea multa blândețe, strică.

Nu cred, pentru că unde nu merge cu vorba, nu merge nici cu parul.

Nu cred, pentru că, zic bătrânii, „vorba dulce, mult aduce”.

Putem fi exigenți în regulile pe care le stabilim împreună cu copii.

Putem fi exigenți în stabilirea unor standarde comportamentale, stabilite de comun acord.

Bine-ar fi să nu uităm că am fost odată prunci.

Bine-ar fi să nu le facem pruncilor ceea părinții ne-au făcut și nouă nu ne-a plăcut.

Bine-ar fi să înțelegem că noi nu suntem părinții noștri iar prunci nu sunt noi.

PS: Să fii mamă/tată, nu-i ușor. Pruncii văd și aud, în lumea în care trăiesc, și lucruri mai puțin bune. Asta ne duce la “conflicte”, care-i musai să fie rezolvate. Rezolvă-le ori haide să le rezolvăm!