„L-am păcălit pe Dumnezeu de zile și pe stat de bani”, spunea tata.
I se părea că a făcut o mare „afacere”, lucrând câte opt ore pe zi deși era pensionat, medical, cu jumătate de normă.
„Fura” statul pentru că muncea 2 luni, primăvara, în șantier și apoi cele 2 luni de „recuperare” le muncea, vara, la coasă în Banat.
Așa a lucrat în „cicluri” fără să realizeze că-și distrugea sănătatea și zilele de la Dumnezeu erau numărate.
Multe lecții am învățat de la tata.
Și asta a fost o lecție, dar una pe care n-am repetat-o.
Mi-a promis să realizez un echilibru între „a trăi pentru a munci” și „a munci pentru a trăi”.
Acest echilibru nu l-aș fi realizat fără sprijinul soției și al feciorului (aveam adicție la modelul tatei).
A munci se cuvine să fie o bucurie și nu o manie.
Se cuvine să facem munca ce ne place ca și cum n-am avea nevoie de loc de muncă (parafrazare după Warren Buffett).
Se cade să facem din locul de muncă un loc în care să ne împlinim alături de oameni.
Se cuvine să ducem la locul de muncă energie și să luăm de acolo bucuria că suntem utili.
Mi-a plăcut ceea ce am făcut și m-am dus cu drag la muncă.
Le-am spus multor colegi că „dacă nu le este drag să vină, într-o zi, la muncă, mai bine să stea acasă.”
Mă doare sufletul când unii clienți îmi spun că-și urăsc locul de muncă.
Îi întreb ce-ar putea schimba, deși n-au făcut-o, dar majoritatea n-au un răspuns.
Nu putem păcăli pe nimeni, nici de bani și nici de stare de bine.
Ne păcălim pe noi înșine atunci când ne amăgim amânând evaluări și decizii.
Ne păcălim pe noi înșine dacă nu găsim un motiv pentru care muncim, în afară de bani.
Ne amăgim pe noi înșine dacă nu găsim plăcerea de a face lucruri bune cu oamenii și pentru oameni.
Ne putem întreba singuri ce căutăm într-un anumit loc și să ne dăm un răspuns.
Ne putem întreba colegii ce caută ei în acel loc și să primim opțiuni motivaționale.
Ne putem chestiona modelul sau mentorul pentru a identifica motivații externe.
Ne putem angaja într-un dialog cu un coach/psihoterapeut pentru a identifica motivații interne.
Muncim pentru a trăi și nu trăim pentru a munci, iar asta ne ocupă tot timpul.