„De ce, o parte din ordinele pe care le dați, nu le notați în agendă?”, mă întreabă un subordonat.
„Pentru că executarea lor o voi vedea pe teren fără intenție de control”, răspund.
„Tot nu înțeleg ce-i cu controlul și ce-i cu intenția”, îmi răspunde colegul.
„O parte din ordine le dau sunt pentru sincronizarea acțiunilor, pe care eu o văd ca un întreg, iar dumneata o vezi ca o parte”, îi răspund
Din dialog am înțeles că o parte din oamenii care primesc sarcini așteaptă să fie controlați.
Am înțeles că pentru mulți oameni controlul se referă la calitatea îndeplinirii sarcinii.
Am descoperit că ideea de sincronizare a acțiunilor nu este în inclusă în cultura controlului.
Am observat că mulți oamenii nu realizează interdependența dintre acțiunile lor și cele ale altor colegi.
Mi-am dat seama că este necesar să avem un dialog/instruire pe cultura controlului.
Am stabilit că un act de control nu este pentru a identifica cine n-a făcut ori cine a greșit ci pentru a corecta procesul la fața locului.
Am stabilit că orice act de control, făcut de la distanță ori din teren, are ca obiectiv armonizarea activităților pentru a preveni sincopele în execuție.
Am stabilit că orice act de control va fi, în general preventiv și doar la nevoie, unul reactiv.
Acum, din postura de coach și trainer constat câteva comportamente interesante.
Deși majoritatea știe CE sarcini îi revin, o parte din ea nu este atentă la CÂND trebuie îndeplinite.
Deși majoritatea știe CINE este beneficiarul rezultatului, o parte din ea nu este interesată să-i transmită acestuia informația că sarcina a fost rezolvată.
Deși majoritatea știe că managementul sincopelor se face prin avertizarea celor din „lanțul” de interdependență, o parte din ea nu este interesată să avertizez
Concluzia pe care am desprins-o este că în cadrul oricărei organizații este nevoie de câteva norme morale.
Orice om nu poate fi încântat de el însuși dacă și-a îndeplinit sarcina dar colegul său rămâne în urmă.
Orice om nu poate fi mulțumit de el însuși dacă livrează produsul muncii sale doar în ultimul moment.
Orice om nu poate fi mândru de el însuși dacă întreaga echipă nu este mândră de ea însăși.