Mi-e drag îndemnul sfântului Benedict (cinstit, deopotrivă de credincioșii catolici și ortodocși): „Ora et labora!”

Mi-e drag și mesajul pe care feciorul meu mi-l dă când îl întreb ce face:„Lucru!”

Mi-s dragi oamenii care-l aleg pe Dumnezeu ca sprijin și nu ca lucrător pentru ei.

Mi-s dragi oamenii care se roagă și fac, nu doar se roagă ca să li se facă.

Mi-e milă de oamenii care merg la biserică și dau pomelnice pentru ca Dumnezeu să le rezolve problemele.

Mi-e milă de oamenii care se consideră martiri pe pământ și-și sacrifică viața.

Dacă „martirii” s-ar uita mai atent la oamenii din jur ar avea de învățat.

Dacă „martirii” s-ar îndeletnicii cu munca, pentru mintea și starea lor de bine, ar putea fi mai fericiți.

„Martirajul” lângă un partener, care nu ne respectă, este slăbiciune.

„Martirajul” lângă un prunc, cu care nu ne înțelegem, este neputință.

Dumnezeu nu ne vrea nici slabi și nici neputincioși.

Dumnezeu nu ne vrea nici victime, nici călăi și nici salvatorii lumii.

Dumnezeu lucrează prin oameni și pentru oameni, dar nu pune-n traista nimănui.

Dumnezeu ne scoate în cale oameni de la care putem învăța și, de la care putem primi ajutor.

Să luăm aminte!

Să vrem!