„N-am de gând să schimb.

Am de gând să îmbunătățesc.”, spuneam în discursul de numire în funcția de comandant.

Aiurea.

Am schimbat cât de mult am vrut și cât de mult am putut.

Primul pas.

M-am integrat rapid.

Cu o parte dintre subordonați lucrasem înainte ori fusesem colegi de școală.

Al doilea pas.

M-am afirmat.

Aveam școli făcute și știam ce știu și, mai ales ce pot.

Al treilea pas.

Am cooperat cu toți cei care mi-au înțeles viziunea.

Învățasem în SUA cum se exprimă și cum se operaționalizează.

Al patrulea pas.

Am co-creat o echipă și o strategie.

Știam că doar așa voi produce schimbarea necesară.

După trei ani, când am predat comanda și drapelul, am recunoscut că nu m-am ținut de cuvânt.

Am îmbunătățit mult și am schimbat foarte mult.

Am putut pentru că am vrut și am știut.

PS: Cele mai faine funcții sunt cele de comandant.

Doar în armată ești lider și manager.

Doar în armată forța interioară este împuternicită de forța poziției.

PPS: Postarea o consider utilă celor care conduc organizații ori sunt vor să învețe să conducă organizații.

M-am luat exemplu pentru o mai bună înțelegere a cuvintelor “fac/facem”.