Știu să fac de toate într-o gospodărie.

Știu să îngrijesc animalele, pentru că era responsabilitatea mea de când eram prunc.

Nu știu să mulg vaca.

N-am învățat pentru că țineam musai ca, duminica, mama să vină din drum, de la poveștile cu vecinii și să o mulgă ea.

M-am gândit de ce n-am vrut să învăț acest lucru.

Pentru că era o formă prin care „o pedepseam” pe mama.

O pedepseam pentru că ea stătea “în povești” și eu lucram.

Am devenit „alergic” la ideea de a mulge vaca.

N-am avut de câștigat.

Dacă rămân singur undeva, deși vor fi fiind vaci în jur, mor de foame și de sete.

Alergia mea la statul mamei “în povești” s-a îndreptat într-o direcție care nu-i cea bună pentru mine.

Poate că așa am dezvoltat și alte alergii (comportamentul de a nu face).

Acum cuget la fiecare comportament pe care vreau să-l „pedepsesc”.

Mă întreb dacă-i treaba mea să-l corectez.

Mă întreb dacă îmi folosește la ceva.

Mă întreb care ar putea fi o altă acțiune.

N-am răspuns tot timpul și nici la toate, dar lucrez.

Voi la ce lucrați?