În vremea când eram student la UNAp am trăit un urât sentiment de rușine.
Unul dintre profesori avea obiceiul de a ne spune ce teme să pregătim, iar la seminar ne întreba despre cu totul altceva.
Prima dată am trăit un sentiment de rușine, pentru că nu mi se părea normal să nu fiu pregătit.
A doua oară am trăit un sentiment de frustrare, pentru că mi se părea că nu-s îndeajuns de inteligent să pot oferi răspunsuri.
Abia a treia oară mi-am dat seama că individul ne voia rușinați ca să ne domine.
Poate părea ciudat, dar sunt convins că mulți am trăit aceste emoții.
Unii oameni ne rușinează cu scopul de a-și consolida puterea.
Alții ne rușinează pentru a-și crește propria stima de sine și a părea mai valoroși.
Unii, prin rușinarea oamenilor, își consolidează controlul asupra lor.
Alții, prin rușinarea celor din jur, obțin foloase materiale necuvenite.
Cu rușinea am învățat să trăim încă din vremea copilăriei.
Părinți ne făceau de rușine, în casă, pentru a nu mai greși.
Dascălii ne rușinau cu gândul că ne motivează să fim mai buni.
Preoții ne rușinau, prin micile noastre păcatele, cu gândul că nu vom mai greși.
Unii dintre noi ne-am „ținut” departe de rușine.
Alții am trăit-o, cu sentimentul că știm când meritam și când nu merităm, să fim rușinați.
Unii, precum eu însumi, am trăit rușinea și la vârsta adultă.
Majoritatea ne-am vindecat dar urme au rămas.
Suntem sensibili și ne îndoim de potențialul personal atunci când cineva ține să ne dovedească faptul că nu știm ceva.
Suntem frustrați și ne punem la îndoială experiența proprie atunci când cineva ține să ne sublinieze faptul că am greșit.
Suntem dezamăgiți și ne întrebăm cine suntem atunci când cineva ne pune la îndoială valorile personale.
Suntem nemulțumiți și ne întrebăm dacă știm ce vrem de la viață atunci când cineva ține să ne dovedească faptul că i-am înșelat așteptările.
S-ar cuveni să fim mai atenți la momentele când merită să ne rușinăm și să recunoaștem această rușine.
S-ar cuveni să facem diferența între vină, necesar de recunoscut și de îndreptat, și falsa rușinea pe care noi ne-o construim.