Scriu foarte mult, și postez foarte des, despre relațiile din familiile mele.
Scriu despre relațiile mele cu soția și feciorul.
Scriu despre relațiile mele cu mama și tata.
Scriu despre acestea pentru că am adus, „casa în care am crescut”, în „casa în care trăiesc”.
Am patru mari motive pentru care scriu.
Primul motiv este acela de a arăta că nu există familie perfectă.
Există doar familii în care oamenii se înțeleg și se respectă.
Există doar familii în care sunt stabilite reguli clare.
Există doar familii în care oamenii știu să spună ce vor unii de la ceilalți.
Al doilea motiv este acela de a arăta că nu tot ce am trăit, în familia în care am crescut, îi foarte bun ori foarte rău.
Luăm, din casa în care am crescut, anumite obiceiuri, văzute ca fiind bune, dar care nu se potrivesc în noua casă.
Lăsăm, în casa în care am crescut, anumite obiceiuri, pe care le-am văzut rele, dar care s-ar putea să se potrivească în noua casă.
Vrem să fim tata ori mama deși soțul ori soția nu sunt la fel ca mama ori ca tata.
Al treilea motiv este relația cu feciorul meu.
Este ceea ce mi-aș fi dorit să fie relația mea cu tata, dar n-a fost din cauza vremurilor.
Este ceea ce fac pentru ca feciorul meu să știe că nu-s criticul lui ci ajutorul lui.
Este ceea ce fac pentru ca feciorul meu să nu fie dependent de mine.
Al patrulea motiv este interesul pentru a demonstra că pot fi de ajutor (contra-cost).
Scriu pentru ca toți cei care citesc să se întrebe dacă le merge bine ori rău.
Scriu pentru ca toți cei care citesc să se întrebe dacă binele depinde doar de ei sau și de cei din jur.
Scriu pentru ca toți cei care citesc să aibă curajul și să-și propună să schimbe lucrurile în bine.
PS: Soția îmi spune că cele mai multe like-uri și comentarii vin atunci când apare poza ei.
Dacă ea zice înseamnă că-i adevărat.
PPS: Nu am obiceiul să cer, celor care citesc, să dea mai departe (share), dar acum m-aș bucura dacă tot mai mulți oamenii ar citi și s-ar întreba dacă viața le este bună ori rea.