Mama îl sfădea pe tata și îi spunea că-i prea darnic cu oamenii care nu știu să întoarcă binele.
Tata-i răspundea întotdeauna: „Nu-i bai, Dumnezeu îi sus și vede”.
Îl auzeam spunând supărat: „Noa la ăsta nu-i mai dau. Mi-o adus lucru strâcat și nici nu mi-o spus”.
Uita repede, nu reproșa și dădea/ajuta în continuare.

Un asemenea comportament l-am auzit solicitat de un „grupușor” de oameni ce vor să facă, la Iași, un grup BNI.
Manuela Voicila, președinta BNI România, moroșancă de peste deal, născută în Baia Mare, a vorbit despre o valoare a lor: ”Dăruind vei dobândi”.
Bogdan Trandafir, romașcan, măritat la Iași, cel care coagulează „grupușorul”, spunea că putem angaja oameni care să ne caute clienți dar mai bine ar fi să dăruim încredere și să recomandăm oamenii buni cu servicii bune.
Interesantă ideea și mai ales o mare provocare pentru ieșenii care gândesc, în general, în paradigma „al meu, pentru mine, aici și acum”.

Revin la povestea despre tata pentru că eu cred că el avea dreptate.
Să dai celui ce are nevoie și să te bucuri că poți ajuta, e un sentiment fain.
Să nu aștepți ca bine să vină exact de acolo de unde l-ai făcut e un semn de altruism.
Să dai înainte de a primi mi se pare cea mai faină formă de încredere.

PS: Eu am o credință ce spune că încrederea duce la cooperare iar cooperarea la bunăstare și la buna stare.