„Dumneavoastră nu ne-ați lăudat niciodată”, a fost reproșul, majoritar, al primei mele serii de recruți.
„N-ați fost atât de buni ca să vă laud”, le-am răspuns.
„Soldații tovarășului locotenent C au fost mult mai slabi decât noi iar dânsul i-a tot lăudat”, a venit răspunsul.
„Măi băieți eu am învățat că vă laud și mă laud când faceți ori fac ceva fantastic, ceea ce nu a fost cazul”, conchid.
A fost o „lecție” primită în anul 1988, la Zalău, de care mi-am tot amintit în carieră.
Am redus criticile dar nu am sporit laudele.
Am făcut asta pentru că așa spunea regulamentul.
“La raportul plutonului analizați ce s-a făcut bine și ceea ce s-a făcut rău și recompensați ori pedepsiți”, spunea regulamentul.
A trebuit să vină americanii ca să ne învețe ce-i cu analiza post acțiune.
De la ei am învățat să întreb despre ce aveau de făcut soldații și ce le-a ieșit.
De la ei am învățat că interogându-i și interogându-se soldații învață singuri și greșesc mai puțin.
De la ei am învățat că fiecare soldat are un merit care se cade a fi apreciat.
Au fost necesari ani ca să înțeleg ce-i cu motivarea.
Au fost necesari ani să înțeleg bine ce-i cu analiza și lecțiile învățate.
Au fost necesari ani ca să văd ce înseamnă „auto-instruirea”.
Au fost necesari ani să învăț și să văd că nu toți au predispoziția de a învăța.
Astăzi am clienți, care conduc mici afaceri ori grupuri, care fac „raport” și nu analize post-acțiune.
Astăzi am clienți care fac se zgârcesc să laude oamenii care fac performanță dar nu se sfiesc să critice greșelile.
Astăzi am clienți care sunt singurii care pot da „lecții” iar experiența, prin învățare, a celor din jur nu contează.
Astăzi am clienți care comunică mai lapidar decât în armată și apoi se miră de faptul că oamenii nu-și îndeplinesc misiunea.
Orice lucru poate fi învățat.
A învăța, din cărți ori de la oameni, este o cinste nu o rușine.
Omnisciența șefilor este marele pericol pentru performanță.
Vorba dulce, lauda cuvenită, mult aduce.