Am fost întrebat de către un partener cum percep eu loialitatea și lipsa de loialitate.
Am descris problema printr-un exemplu de lipsă de loialitate pentru că experiența mi s-a părut relevantă.
Am avut ocazia  să “trăiesc” manifestarea loialității unui subordonat față de principiile actului de comandă.
Pregăteam un briefing pentru comandantul eșalonului superior și amândoi am căzut de acord asupra ideilor proiectului și a efectelor acestuia dar mai ales asupra nevoii ca acesta să fie aprobat.
L-am întrebat dacă și el chiar crede în tot ceea ce pregătisem și dacă va susține aceleași argumente în fața șefului, iar răspunsul lui a fost afirmativ.
La întâlnire, comandantul și-am manifestat dezinteresul față de argumente și, pentru a-mi demonstra că ceea ce doresc nu este nici important și nici relevant pentru el, l-a chestionat și pe subordonatul meu.
Răspunsul subordonatului a fost unul pe placul șefului și împotriva a tot ceea ce convenisem că reprezintă nevoi și argumente.
Atunci am înțeles că unii oameni sunt loiali doar celor de care cred că depind în carieră și mai puțin valorilor, principiilor și cuvântului dat.
 
„Nimic nu este mai nobil și mai vulnerabil decât loialitatea”  spunea Cicero.
Atunci cum să fim loiali dacă nu vrem să fim vulnerabili în relația cu oamenii?
Să ne vulnerabilizăm poziția de dragul principiilor vom spune că este riscant.
Să fim „nobili” cu o  persoană de care putem profita în carieră pare să fie mai atractiv.
 
Cred că toți înțelegem că loialitatea nu are nuanțe, ea este sau nu este.
Cu toții observăm că pentru unii loialitatea este față principii iar pentru alții este față de oameni.
Observăm că pentru unii loialitatea poate fi legată de interese și atunci oamenii asumă, temporar, principii ce le sunt străine.
Atunci mă întreb cui, cum și când e bine să fim loiali sau să solicităm loialitate?
 
Credința mea este că loialitatea ar trebui să fie centrată pe valori și nu pe oameni.
Spun asta pentru că deși oamenii puternici nu-și schimbă setul de valori cei slabi o pot face.
Este nobil să fim loiali omului principial și nu văd nimic rău în a-i retrage loialitatea celui ce se compromite.
Este nobil să renunțăm și noi la loialitatea celor care își încalcă principiile și valorile.
 
Bine este să oferim loialitate doar celor care sunt sinceri cu noi, fie ei șefi ori subordonați.
Bine este să ne declarăm loialitatea stabilind și limite comportamentale.
Este util să „taxăm” lipsa de loialitate a celor oportuniști și interesați de beneficii.
Loialitatea față de valorile instituției ar fi bine să primeze în raport cu loialitatea față de liderii temporari ai acesteia.