„Dragul tatii decât să fii un inginer prost mai bine un păcurar bun”, îi spuneam feciorului când lua câte o notă mai mică.
„Îl vezi mamă? Niciodată nu-i mulțumit”, mă pâra feciorul.
„Măi prunc îi plină lumea de oameni cu diplome, care nu au nimic în cap, și care puteau fi buni pantofari ori strașnici ciobani”, îi răspundeam.
„Învață mă carte ca să fii între cei care își aleg drumul în viață și nu între cei pentru care alții aleg”, continuam.

Nu am știut ce drum va avea feciorul dar știam că este de datoria mea să-i descriu ce-l așteaptă.
Nu i-am spus ce să învețe dar i-am explicat cam cât s-ar cuveni să învețe.
Nu i-am spus ce să aleagă dar i-am explicat, cât am putut, cum se trăiește viața și cariera.
Nu i-am spus cum să-și facă meseria dar i-am spus, și arătat, cum să se poarte cu oamenii.

I-am spus că în viață Dumnezeu îi va rândui să întâlnească atât oameni buni cât și răi.
I-am spus că unii dintre ei îi vor marca viața și este bine să fie atent la alegeri.
I-am spus că se cuvine să nu-i dezamăgească pe cei buni și să le arate recunoștință.
I-am spus să nu-i ostilizeze pe cei răi pentru vina nu-i a lor, că sunt așa cum sunt, ci a celor care i-au făcut să fie așa.

Am fost atent și l-am sfătuit să nu vorbească și să nu lucreze „după ureche”.
„Datul în cărți”, îndoiala, întrebarea celor mai deștepți și ascultarea lor, i-am sugerat să- fie mod de lucru.
Distanțarea de ignoranți și „punerea lor în bancă”, cu orice risc, i-am spus că este un comportament meritoriu.
I-am mai spus că școala îl face deștept, credința îl face bun iar munca nu-l lasă să fie sărac.

PS: Pentru tot ceea ce face bine este meritul lui iar pentru ceea ce, uneori, face greșit asum faptul că și părinții sunt …oameni.