„Să facem mai mult, mai bine, cu mai puțin”, spunea un general în anul 1998, la Iași.

„Cum sărăcie să faci așa ceva?”, îl întrebam pe șeful secției informații.

„Cugetă mai mult, planifică mai bine, organizează mai bine”, îmi răspunde șeful.

„La asta nu m-am gândit, pentru că tot timpul am lucrat pe LAFA (lasă asta și fă asta)”, răspund.

Părea un slogan comunist enervant nu era nici pe departe.

Era un îndemn la creșterea eficienței în raport cu eficacitatea (specifică armatei).

Era un îndemn la a studia mai mult problemele și la a identifica mai multe soluții.

Era un îndemn la a simula/testa opțiunile și de a o alege pe cea mai eficientă.

N-a fost ușor să trecem de la „executarea ordinului întocmai și la timp” la a vedea dacă unele ordine nu-s date doar ca „soldații să nu facă prostii”.

N-a fost ușor să abordăm instruirea în raport cu posibilele misiuni și să descoperim acele misiuni.

N-a fost ușor să construim matricele de sincronizare pentru ca „părțile” să se integreze în „întreg”.

N-a fost ușor să lucrăm cu previziuni și nu cu stilul pompieristic dat de „așa a ordonat comandantul”.

Cu toți am întocmit planuri de instruire pe mai mulți ani, cu urmărirea unor obiective măsurabile.

Cu toți am întocmit instrucțiuni care reglementau instruirea plecând de la individ până la structură.

Cu toți am întocmit proceduri de lucru, pentru diferite activități, pentru a eficientiza utilizarea resurselor.

Toți am „dat în cărți” și am cugetat, renunțând la sintagma „așa s-a făcut înainte așa facem și acum”.

Am învățat multe concepte despre care nu aveam știință.

Am analizat mai mult și am estimat mai atent decât o făcusem înainte.

Am planificat asigurarea resursele în raport cu misiunile prioritare ale structurilor și nu în raport cu mărimea acestora.

Am organizat activitățile de instruire pentru ca schimbul de experiență și de bune practici să se generalizeze.

Timp de doi ani m-am simțit ca un student cu soldă.

În acei ani am învățat ce înseamnă colaborarea și mai ales ce înseamnă coordonarea.

În acei ani am putut vedea că respectarea ciclului „analiză-estimare-planificare-organizare-coordonare” aduce rezultate.

În acei ani am constatat că orice activitate trebuie să fie gândită în „utilitate-eficiență-rezultat măsurabil”.

Mă întreb dacă, ceea ce am învățat și am făcut, mai este util astăzi.

Clienții cu care lucrez, pe probleme de execuție, îmi spun că este util pentru a preveni risipa de resurse.

Colaboratorii, cu care lucrez pe diferite proiecte, îmi spun că este util pentru a „vedea” mai bine perspectivele de dezvoltare a organizațiilor.

Cei cu care intru în dialog, la conferințe, îmi spun că este util pentru a „disciplina” procesele și prin asta, a preveni stresul la locul de muncă.

PS: După zece ani, când am studiat la US Army War College, am constatat că „școala de la Iași” fusese adusă de general din America.

#leadership#planning#efficiency