Pe 1 Decembrie este Ziua Națională a României.

Lumea zice că ar trebui, și poate că e bine să gândim la idee, să fim buni.

Ce înseamnă să fim buni?

Să fim mai buni cu noi ori să fim mai buni cu alții?

Este greu de dat un răspuns pentru că trăim în ceea ce pot fi numite realități diferite.

Percepem țara și oamenii în formule consacrate de educația pe care am primit-o.

Pentru unii a fi bun înseamnă a fi naționalist și a gândi că doar țara și neamul contează.

Pentru alții a fi bun înseamnă a fi mai mult european și a gândi că ceea ce contează este comunitatea europeană.

Cum am putea fi buni români fără a fi euro-sceptici?

Privind în urmă în istorie și a înțelege ce am făcut când am fost buni și ce am câștigat și ce ce am făcut când am fost slabi și ce am pierdut.

Privind la modele din istorie și prin a le aprecia fără a le hiperboliza.

Privind la lecțiile pe care istoria ni le oferă și la ce putem desprinde din ele pentru a înțelege prezentul.

Cum putem fi pro-europeni fără a pierde sentimentul de apartenență la națiunea română?

Privind prezentul ca rezultat al cooperării într-o pace de peste 75 de ani.

Privind comportamentul statelor ca fiind bazat pe interesele pe care le-au avut în întreaga istorie, și prin a căuta a le înțelege și mai puțin a le judeca.

Privind spre locul și rolul pe care l-am jucat, dar mai ales pe care îl putem juca în construcția Europei.

Ce poate face poporul în întregul lui?

Să treacă peste starea de defetism și să înțeleagă că acesta este cel mai mare adversar al devenirii.

Să caute în istorie momentele în care a fost popor unit și să vadă ce a reușit să facă prin unitate.

Să analizeze sacrificiul înaintașilor și să înțeleagă ce i-a motivat să facă acest sacrificiu.

Ce poate face românul, ca parte a poporului?

Să creadă mai mult în el și în potențialul de care dispune.

Să se îndrepte și să facă corp comun cu toți cei care cred că pot și nu se lamentează.

Să dezvolte și să cultive responsabilitatea în casa sa, la locul de muncă și în comunitatea sa.

Cum ar trebui să vedem, noi poporul, lumea în care trăim?

Ca una cu crize și oportunități atât pentru cei mari cât și pentru cei mici.

Cu actori mari care au interese mari și care nu coincid permanent cu ale țării noastre.

Cu jocuri în care dacă vrem să fim învingători trebuie să știm a alege tabăra.

Cum ar trebui să vadă românul lumea în care trăiește?

Ca o piață în care se vinde și se cumpără în raport cu puterea fiecăruia.

Ca o piață în care se negociază capacitatea de a oferi cu nevoia de a angaja.

Ca un loc în care concurența este acerbă și înving cei ce știu, ce sunt și ce fac.

Are nevoie românul de sfaturi pentru a fi mai bun?

Românul nu vrea sfaturi ci vrea să fie ascultat și respectat.

Românul nu vrea consiliere dar simte nevoia de modele de urmat pentru că acum rătăcește.

Românul nu vrea educatori, pentru el crede că știe, dar are nevoie de validarea cunoașterii și de aceea caută confirmări împrejur.

Cine poate ajuta românul și poporul?

Noi pe noi, prin noi înșine și unii pentru alții.

Noi prin apelul la cunoaștere și apel la gândirea critică, reflectând, analizând și modelând momentele.

Noi, printr-un apel la emoția colectivă, cu gândul că împreună suntem mai puternici și mai eficienți.