Activitatea de coaching nu este și nu trebuie să fie una lipsită de reglementare deontologică.

Federația Internațională de Coaching a definit setul de competențe recomandat a fi respectate.

Cea de a doua competență fundamentală se referă la manifestarea mentalității de coaching.

A patra sub-cerință, a acesteia, face referire la nevoia de a rămâne conștient și deschis la influența contextului și a culturii asupra sa, din poziția de coach și a celorlalți, din postura de clienți.

Cred că este necesar să subliniez faptul că fiind vorba de cadrul internațional, putem crede că este vorba doar de culturi naționale.

De asemenea, fiind vorba de concepte anglo-saxone, am putem gândi faptul că ei vorbesc de culturi diferite și în raport cu entitățile sociale.

Consider că, extrapolând acest concept la cultura noastră națională, este nevoie de o clarificare.

Cred că își n România, în raport cu regiunile, avem mentalități diferite, determinate de mediul cultural-istoric al regiunii din care venim ori în care trăim.

Poate că opinia mea este subiectivă, dar anii petrecuți în diferite regiuni mă determină să cred că avem comportamente diferite, date de istoria acestora.

Ardelenii au fost administrați sute de ani de către austrieci și unguri și au devenit atenți, uniți, încrâncenați în obiective și perseverenți în fapte.

Moldovenii au fost influențați de ruși și au învățat să fie mai puțin pretențioși, poate mai puțin uniți și să spună ca cei care conduc dar să facă așa cum cred ei de cuviință.

Muntenii au suportat influența turcilor și au înțeles că negocierea, plata bacșișului și mai ales trădarea interesului de grup pentru unul personal pot fi formule de supraviețuire.

Cum putem realiza adaptarea, din postura de coach la diferențele mentale determinate de cadrul istoric în care ne-am format și în care clienții s-au format?

În primul rând făcând apel la valorile comune, la cele care țin de reziliență față de situațiile de risc și de dominare externă individului.

Apoi prin apel la valorile personale, cele care dau consistență procesului, în special cele care țin de voința de creștere și dezvoltare.

Nu în ultimă instanță, prin apelul la valorile vest europene care țin de spiritul de colaborare pentru realizarea performanței.

Cât este de dificilă adaptarea la cultura locului de unde vine clientul și de unde vine coach-ul?

Dificultatea poate fi dată de stereotipiile care pot ține loc de realitate, atât pentru coach cât și pentru client.

Poate fi dificil dacă, în raport cu locul din care provine coach-ul, acesta se vede superior ori inferior clientului.

Poate fi greu dacă în ecuația construcției, dintre coach și client, primul se gândește să sugereze faptul că modelul său cultural ar putea fi mai eficient.

Care ar putea fi o posibilă soluție pentru ca, mental, coach-ul să realizeze compatibilitatea culturală cu clientul?

În prima fază este vorba de a renunța la a judeca mediul cultural al clientului.

Apoi este necesară centrarea pe așteptările clientului și mai puțin pe prejudecățile lui.

Nu în ultimă instanță, este nevoie ca procesul de coaching să aibă ca centru de greutate acțiunea din viitor și mai puțin trimiterea la trecut.

PS: Aceasta nu este o lecție de coaching ci doar o provocare la compatibilitate dincolo de geografie.