„Măi prunc învață.”, îmi spunea tata.

„De ce să învăț?”, îl întrebam.

„Ca să fii domn și să te doară capul și nu mânurile.”, îmi răspundea.

Tata nu știa să-mi povestească despre fericire dar știa cum îi este bine omului.

Când îmi spunea să mă fac domn el se gândea la binele pe termen lung.

Pentru el domnii munceau mai ușor și aveau confort la bloc.

Pentru el domnii erau cei ce își creșteau pruncii în belșug.

M-am făcut domn dar n-am uitat de ceea ce-mi spunea tata.

Am trecut repede peste grija de a avea casă și mașină.

Am avut grijă ca fericirea să vină din familie și din înțelegerea din casă.

Am învățat că domnii sunt fericiți atunci când „durerile de cap” vin din dorința de a fi de folos celor din jur.