„Măi prunc, dacă te bagi în hâlbe*, te mânâncă porcii.”, îmi spunea tata.
Niciodată nu mi-a „tradus” spusele.
Când am crescut mare am încercat să înțeleg ceea ce spunea.
M-am gândit cum pot ajunge „hâlbe” și cine ar putea fi „porcii”.
Intrarea într-un loc nepotrivit poziției noastre, înseamnă să intrăm în „hâlbe” și există riscul să facem acest lucru.
El este dat de întâlnirea orgoliului nostru cu dorințe care sunt peste măsura puterii noastre.
El este dat de invidia pe care o avem față de realizările altora.
El este dat compromiterea valorilor personale pentru obținerea unor satisfacții.
Ca militar mi-am dat seama că este foarte ușor să te compromiți în fața ta și a oamenilor.
Când vrei ceea ce nu ți se cuvine și nici nu poți dobândi singur, ești compromis.
Când iei „gloria” camarazilor și te împăunezi cu ea, ești compromis.
Când pui, mai presus de onoare, imaginea de sine, ești compromis.
Când ajungem să fim judecați de cei care, credem, că nu au acest drept, înseamnă că am ajuns „mâncarea porcilor”.
Vrem sau nu, atunci când ne-am compromis, am dat drept, oricui și oricând, să-și spună părerea despre noi.
Vrem sau nu, „judecătorii” pot fi și sunt mai ignoranți decât noi.
Vrem sau nu, „judecătorii” pot fi și sunt mai compromiși decât noi.
Ca militar am învățat că cea mai mare insatisfacție trăită este aceea de a fi criticat de subordonați.
Când ești nepriceput și nu îți recunoști nepriceperea există riscul să se întâmple.
Când minți și oamenii știu că minți există riscul să se întâmple.
Când dai vina pe superiori ori pe subordonați, pentru greșeli ori neputințe personale, există riscul să se întâmple.
În toată viața am căutat să nu uit ce mi-a spus tata.
Toată viața i-am ascultat pe cei care mi-au întărit spusele tatei.
În viață au fost momente când aș fi vrut să fiu văzut ca „erou” pentru că mi se părea că merit, dar mi-a fost frică de penibil.
În viață am trăit „frustrarea” că unii au făcut mai puțin decât mine dar au primit mai mult, dar analizând mi-am dat seama că ei au riscat (nu știu dacă a meritat).
Unii au ajuns „hâlbe” și se miră că-i „mânâncă porcii.”
PS: Sunt dator să-i mulțumesc generalului locotenent (rtg.) Ioan Ciupei care atunci când am plecat în Afganistan mi-a spus: „Cu presa să vorbești despre tine o dată la trei luni. Lasă subordonații să vorbească. Cine citește, știe cine-i în spatele subordonaților.” Am făcut așa și am constat că a meritat.
*Hâlbe este cuvântul folosit de maramureșeni pentru lături.