Am citit recent, o carte despre leadership-ul american scrisă în anul 1986.

Am descoperit că una din cerințele pentru un leadership eficient era disciplina.

În cărțile recent scrise nu mai apare această cerință și se pare că termenul este opus libertății de manifestare.

Și eu, la rândul meu, am scris o carte în care am înlocuit disciplina cu nevoia de rigoare în acțiune.

Cuvântul disciplină este utilizat și dorit de mulți dintre cei care au făcut stagiul militar.

Pentru acești oameni, cuvântul disciplină presupune organizare și responsabilitate.

Cele două componente nu necesită stagiul militar, ci mai mult o educație pentru eficiență.

Organizarea presupune rigoare în analiză, estimare, planificare și coordonare.

Responsabilitatea înseamnă cunoaștere, asumare, încredere și delegare.

În cartea pe care am scris-o am pus accent pe rolul liderului în a observa cu atenție și a analiza cu acuratețe mediul și afacerea.

Am subliniat rolul important al estimării riguroase a resurselor în raport cu obiectivele.

Am arătat nevoia de rigoare în procesul de planificare pe termen mediu și lung și mai ales pe planurile de contingență.

Atunci când se trece la organizare am constatat că planificatorii sunt prea puțin atenți la modul în care este organizată conducerea.

Am observat tendința managerilor/liderilor de a asuma întregul proces de conducere abordând la nivel micro toate deciziile.

Am constat că nu sunt stabilite punctele decisive din cadrul acțiunii în care decizia liderului este obligatorie.

Am dedus că delegarea responsabilității, pe momente ale acțiunii, este un act cu nivel redus de relevanță.

Cauzele pe care le-am identificat sunt date de cunoaștere, asumare și încredere.

Unii lideri aduc ca argument faptul că angajații nu sunt pregătiți pentru asumarea delegării.

Unii lideri susțin că angajații nu se consideră parte din rezultatul acțiunii și astfel nu doresc să își asume riscuri.

Unii lideri susțin că nu pot oferi grad mare de încredere atunci când este vorba de propria afacere și de bani.

Am putut deduce că și unii angajați nu pot face obiectul delegării.

Am observat un anumit grad de superficialitate în cunoaștere la unii angajați.

Sunt studii care dovedesc faptul că unii angajați au o doză mare de egoism și de confort.

Am dedus, din dialog cu unii antreprenori, că ei nu pot avea încredere în angajații care sunt motivați doar de beneficiile materiale.

Apelul la rigoare înseamnă apelul la percepția comună despre realitatea unui proces.

Apelul la rigoare presupune apelul la valorile comune ale individului și organizației.

Apelul la rigoare presupune apelul la cooperare pentru bunăstare.

Apelul la rigoare presupune împărțire judicioasă a sarcinilor și sprijin reciproc permanent.