CITEȘTE, GÂNDEȘTE ȘI DĂ MAI DEPARTE! AJUTĂ CA SĂ FII AJUTAT!

Cum se face că avem atât de mulți analiști buni și totuși predicțiile lipsesc?

Răspunsul este simplu, deciziile sunt luate de cei care analizează mai puțin dar au mai multe informații și interese.

Cum se face că avem atât de mulți consilieri și formatori de opinie și ajungem la faliment ori la psihoterapeut?

Răspunsul este simplu, deciziile pe care le luăm sunt bazate pe o gândire marcată de prejudecăți și pe stereotipii.

Criza este, pentru unii, cădere ori dezastru iar pentru alții oportunitate.

Cei care cad sunt cei care nu văd, nu înțeleg și nu se schimbă.

Criza este dezastru pentru cei care doresc să facă azi ceea ce au făcut ieri și să aibă și succes.

Criza este oportunitate pentru cei care observă, estimează, fac plan de contingență și acționează.

De ce unii oameni nu observă ceea ce se întâmplă în jur?

Pentru că nu știu spre ce trebuie să se uite și dacă se uită văd ceea ce își doresc să vadă și nu ce ar trebui să vadă.

Se uită spre războiul din Ucraina dar nu văd ce face America sau China și nici care sunt interesele.

Se uită spre ceea ce face guvernul dar nu văd cum se comportă economia de piață și nici ceea ce li se rezervă pentru viitor.

De nu înțeleg oamenii că lumea nu va mai fi ce a fost?

Pentru că nu au instrumente de analiză și nici nu vor să privească spre cei care le au și le utilizează.

Pentru că au rămas blocați în ideea că orice criză trece și că vine salvarea.

Pentru că sursele lor de documentare sunt confuze, uneori puțin credibile ori nu există.

De ce oamenii preferă să aștepte și nu acționează?

Pentru că ei cred că cineva din exterior va aduce soluția pentru toți și atunci cred că a nu face nimic este mai indicat.

Pentru că nu au o gândire critică, structurată pe premise, scenarii și planuri ci doar una creativă care găsește mici soluții de reparare a situației.

Pentru că nu pot înțelege că mișcarea oferă opțiuni așa cum un soldat este mai greu de ucis dacă se mișcă.

Care ar putea fi un drum prin criză?

Primul pas este cel al analizei situației căutând nu cauze și efecte negative ci oportunități oricât de mici.

Al doilea pas este estimarea situației și lucrul pe plan de acțiune dar și pe plan de contingență, adică pe planul dezastrului posibil.

Al treilea pas este acela al organizării delegării responsabilității pe planul de bază și de asumare personală a responsabilității pe planul de contingență.

Al patrulea pas este acela al conducerii ierarhice și a disciplinei muncii, în care controlul este formulă de management.

Al cincilea pas este acela al mișcării continue, în raport cu realitatea, între planul de bază și cel de contingență.

Care sunt cerințele pentru ca planul de trecere prin criză să fie de succes?

Dezvoltarea încrederii pe principiul „ori câștigăm împreună ori pierdem separat”.

Dezvoltarea responsabilității pe principiul „comanda misiunii – îți spun ce ai de făcut și nu cum trebuie să faci”.

Dezvoltarea mentalului colectiv pe principiul „încrederea produce cooperare iar cooperarea produce bunăstare/trecere prin criză”.

Dezvoltarea unui moral ridicat pe principiul „îmi pasă de tine atât cât îți pasă de mine așa că trebuie să fim împreună”.