„Din zei de-am fi scoborâtori,/C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit/Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori/Ori câine-nlănţuit.”

Asta spunea poetul George Coșbuc în poezia Decebal către popor.

„Multe războaie am avut și multe nenorociri ne-au călcat în vremea asta.

Vijelii cumplite-au trecut peste noi, la toate-am ținut piept, și nu ne-am dat, ș-aici am stat.

Ca trestia ne-am îndoit sub vânt, dar nu ne-am rupt.”

Asta spunea Alexandru Vlahuță în opera Țara. Poporul.

Este clar că avem o trăsătură care se numește rezistență.

Este clar că această trăsătură ne-a adus beneficii dar și necazuri.

„Zi ca ei și fă ca tine” este una din formele noastre de rezistență.

Se vede foarte bine acolo unde influența a fost rusească ori turcească.

Este vizibil faptul că stăm slab la reziliență și că avem o reținere față de concept.

Reziliența omului nu este identică cu cea a materialului.

Rezistența românului nu este identică cu cea occidentală.

La noi revenirea la o stare egală de emoție și rațiune, după criză, este dificilă.

Trăim mai mult în supărarea determinată de trecut decât din optimismul viitorului.

Ce putem face ca să sporim reziliența?

Să scăpăm de ideea că cineva ne vrea răul.

Să scăpăm de emoția că noi nu putem și doar alții pot.

Să scăpăm de sentimentul că noi nu ne putem uni.

Unde să punem accent pe reziliență?

În educația continuă și în grija pentru copii noștri.

În antreprenoriat prin a înțelege că trăim în crize și oportunități.

În administrație și viață politică prin a înțelege că orice tip de uniune este un târg al intereselor.

PS: Rezistăm cu toții dar progresăm cei care știm să ne revenim.