„Ăștia sunt banii tăi, drămuiește-i”, îi spuneam feciorului.

„Pentru ce mi-i dai?”, mă întreba.

„Pentru rezultatele tale la școală și pentru a învăța cum se fac banii”, îi spuneam.

“Mulțam”, era răspunsul lui.

Așa am considerat că se poate răsplăti efortul și dezvolta independența financiară.

Dacă i se terminau mai devreme, îl împrumutam.

Îi scădeam împrumutul atunci când îi dădeam următoarea “rentă” lunară.

Nu-i plăcea dar învăța să fie atent la cheltuieli.

Când primea bursa de studii nu-i mai dădeam renta.

Era contrariat și se plângea mamei sale.

Spunea că-s rău.

Eu îi spuneam că nu poți fi plătit din două locuri pentru aceeași muncă.

În vacanțe pleca în America să câștige bani.

Cred că și acum are bani în cont din vremea studenției.

A învățat să prețuiască munca și banii.

A învățat că banii „nu cad din cer” ci sunt rezultatul unui efort.

Eu cred că părinții s-ar cuveni să „plătească” rezultatele muncii.

Eu cred că „plata” poate înlocui dependența, adică „cerutul și datul”.

Eu cred că „plata” poate fi o formă de autonomie financiară.

Eu cred că „plata” poate fi o formă de înlocuire a ideii „lasă că îmi dau ai mei” cu „este musai să fac eu”.

PS: Nu spun că „rețeta” mea este cea mai bună dar consider că părinții sunt responsabili față de modul în care copii lor prețuiesc munca și rezultatele ei.

PPS: Un copil învață să devină autonom și prin educație financiară.

#educație#muncă#autonomie