Am fost invitat la o emisiune în care am discutat despre pandemia de neîncredere.

La finalul emisiunii, moderatorul m-a invitat să vin cu un îndemn pentru încredere.

Am spus că recomand privitorilor să nu privească în sus, la administratorii țării  pentru că vor fi dezamăgiți.

Le-am sugerat să privească în jurul lor și sigur vor găsi formule de încredere în semeni.

Profesorul Ion Dafinoiu, psihoterapeut, spunea că atât bunele cât și rele sunt trecătoare.

Are dreptate și este bine să ne bucurăm tare și să ne amintim de supărări cât mai puțin.

Este bine să gândim că viața nu este un tablou ci un film.

Suntem actori în viață și schimbăm rolurile de la primadonă la cel care poartă tava.

De ce ar trebui să ne dezvoltăm  reziliența la criză?

Pentru că lumea este în continuă schimbare iar schimbarea nu se face doar în secvențe pozitive.

Pentru că mâine nu va fi ca ieri iar ceea ce a fost criză poate deveni oportunitate.

Pentru că toți suntem deopotrivă buni și mai puțin buni, încrezători ori poate defetiști.

Cum putem să devenim mai încrezători?

Conștientizând că, vorba poetului, ce e val ca valul trece.

Căutând în jur persoane care, prin comportament, demonstrează că, vorba cronicarului, nu sunt vremile sub om ci bietul om sub vremi, nu este un truism.

Lucrând cu noi și pentru noi fără a trăda ceea ce am asumat ca parteneriat cu cei din jur.

La ce ne ajută să fim mai încrezători?

În a deveni mai loiali celor cu care desfășurăm activitate de antreprenor ori de angajat.

În a planifica viitorul cu riscuri și fără a ne lăsa pradă defetismului care ne face să stagnăm.

În a crede că noi și nu alții stabilesc viața și devenirea noastră, și mai mult că putem să fim model de bună practică.

Cu cine să facem echipă pentru a crește gradul de încredere?

Cu cei din familie pentru că acolo este resursa genetică și energetică.

Cu cei ce ne-au fost și ne sunt modele pentru că acolo putem găsi soluția.

Cu cei cu care lucrăm zi de zi pentru că împreună ne putem bucura de succes.

Spre cine și ce să nu privim ca să nu ne demoralizăm?

Să nu privim în sus, la ierarhia administrativă, pentru că este consumată de incapacitatea de a înțelege ce se întâmplă în realitate.

Să nu privim în jos, la letargici și defetiști, pentru că sunt consumați de sindromul neputinței.

Să nu privim spre trecutul marcat de unele eșecuri dacă nu știm să luăm din el lecții învățate.

PS: Încrederea atrage cooperare iar cooperarea atrage bunăstare.