De ce am putea gândi că mediul antreprenorial are, acum în perioada de criză pandemică, o nevoie de creșterea gradului de reziliență?

Răspunsul poate veni din două perspective realiste, prima fiind aceea cadrului economic, influențat de perioadele de blocaj acțional, iar a doua din planul social, marcat de comportamentul de izolare a oamenilor.

Mediul în care antreprenoriatul se manifestă este, fără a folosi vorbe mari, unul vulnerabil, incert, complex și ambiguu.

Reacția antreprenoriatului nu poate fi descrisă ca uniformă dar se pare că are, ca o caracteristică principală, nevoia de predictibilitate, cerință dificil de obținut.

Este oare nevoie de o dezvoltare a rezilienței antreprenoriale? Care sunt argumentele pentru o asemenea nevoie?

Consider că antreprenorii au nevoie de o creștere a gradului de încredere în ceea ce pot face, chiar dacă predictibilitatea viitorului este redusă.

Primul argument este unul dat de profunda nevoie a dezvoltării abilității acestora de a se acomoda permanent la provocările mediului și nu doar în situații de criză.

Al doilea argument vine din nevoia de permanentă auto-educare în paradigma că ceea ce a fost ieri nu va mai fi mâine și că o criză poate fi o oportunitate dacă abordarea este una nouă.

Un alt argument, dar nu ultimul, este acela al necesității de a spori gradul de încredere în cei care administrează economia și sunt interesați de gestionarea crizei și credința că acțiunea lor va fi una de succes.

Care ar putea fi  dovezile empirice care confirmă faptul că mediul antreprenorial conștientizează nevoia de reziliență?

Prima dovadă este construcția permanentă colaborării antreprenorilor în diferite cluburi ori structuri asociative care caută soluții din interior și pe care le oferă cu generozitate în exterior.

O altă dovadă sunt apelurile adresate de către asociațiile antreprenoriale către liderii politici și, în care acestea fac dovada conștientizării nevoii de creștere a gradului de  încredere în administrație, dar fac și solicitări punctuale pentru stabilitate și progres.

Un alt argument, care dovedește adaptabilitate și răspuns constructiv la provocări, este acela al utilizării tehnologiei pentru lucru de la distanță, fapt care înainte de criză ar fi putut fi considerat futurist.

Dacă avem dovezi ale rezilienței atunci unde este rolul procesului de coaching în acest deziderat?

Cred că actul de coaching este în continuare necesar și opinez pentru patru paliere de abordare și anume problema, persoana, procesul și contextul.

Cele patru paliere sunt diferite și este necesar să fie abordate în raport cu tipologia afacerii, cu climatul organizațional și cu cultura organizației.

Abordarea celor trei element definitorii nu poate fi una separată dar cu siguranță acestea vor avea ponderi diferite în raport cu leadershipul ori echipa.

Care ar putea o problemă, rezolvabilă prin coaching, și cu care se confruntă antreprenorii când se face referire la reziliență?

Cred că una dintre cele mai importante este aceea a lipsei de încredere în sine și în cei din jur, dar mai ales în succesul actului de guvernare.

Această problemă este posibil să aibă legătură atât cu  un anumit substrat din mentalul colectiv românesc, cât și în faptul că deși am adoptat modele de afaceri anglo-saxone, bine definite procedural, fondul colectiv latin face ca ele să nu se potrivească în totalitate.

De asemenea se poate considera că unii antreprenorii nu observă ceea ce ei reprezintă și au nevoie să li se scoată în evidență potențialul de care dispun și pe care îl pot utiliza ca model comportamental pentru angajați, clienți și chiar pentru guvernanți.

Care ar putea fi esența procesului de coaching atunci când abordăm persoana?

În primul rând poate fi vorba de valoarea care stă în spatele acțiunii antreprenoriale și care solicită un proces de revigorare a dorinței de a fi utilizată.

Apoi poate fi voința de a face lucrurile într-un alt mod, chiar mai puțin cunoscut, și credința că o criză este doar o etapă din viață și mai mult o posibilă oportunitate.

Nu în ultimul rând se poate vorbi și despre ceea ce antreprenorul cunoaște despre sine și modul în care poate și vrea să facă apel la  experiența gestionării altor crize și modul în care a obținut succesul dorit.

Care sunt elementele procesuale unde coachingul poate face dovada aportului?

Starea de impredictibilitatea a procesului îl pot face pe antreprenor să trăiască cu senzația că a pierdut controlul asupra afacerii și că actul de decizie este în afara acțiunii și influenței sale.

Un asemenea tip de tensiune poate face ca oameni să-și dorească un cât mai mare control și să apară dorința de a realiza un act de micro-management.

Într-o asemenea situație procesul de coaching se poate readuce echilibrul între dorința de control excesiv și nevoia de delegare.

Care este totuși aportul procesului de coaching în dimensiunea noului contextul?

Antreprenorul are nevoie să-și ofere răspunsuri cu privire la ceea ce se întâmplă în afacerea sa, în mediul de acțiune, dar mai ales ar vrea să știe cine face ca anumite lucruri să se întâmple.

De asemenea antreprenorul dorește să înțeleagă jocul actorilor cu care el colaborează, furnizori, clienți, parteneri, adică ceea ce fac acțiuni întreprind ori pot întreprinde aceștia, atât  în relație cu el și cu mediul antreprenorial.

În final antreprenorul și-ar putea dori să identifice care sunt tipurile de acțiuni pe care el le poate întreprinde, dar mai ales să-și proiecteze modul în care acestea vor produce efecte.

PS: Din experiența militară vă pot spune că în criză oamenii au nevoie de sprijin și simt nevoia să fie ascultați pentru a-și întări credințele și a-și identifica potențialul pentru dezvoltare.

În situații de criză, atunci când predictibilitatea este redusă, militarii desfășoară operații de modelare și influențare a mediului, ca formule de construire a unor alternative lucrative și care reprezintă baza operațiilor decisive.

Din experiența de coach și din dialogul cu o parte din clienți s-a desprins concluzia că, problema stringentă pentru o trece mai ușoară prin criză este creșterea gradului de încredere că ei înșiși, antreprenorii, printr-un plan de acțiune, construit împreună cu un coach, transformând defetismul în acțiune proactivă.