Nu mi-a plăcut niciodată să dețin puterea, în sensul de autoritate de control.
Mi-a plăcut să dețin puterea, în sensul de autoritate responsabilă.
Ori de câte ori am avut ocazia am delegat  puterea.
Este adevărat că am avut grijă să verific dacă cei împuterniciți erau profesioniști.

Îmi amintesc de exercițiile de instruire a statului major.
Unii făceau scenarii iar alții le rezolvau.
Știam, în mare, ce fac primii și ce se așteaptă de la ultimii.
Îmi plăcea să mă documentez pentru a-i verifica și pe unii și pe alții.

Îmi plăcea să pun întrebări din strategii, doctrine și manuale.
De multe ori îi găseam slab pregătiți și îi puneam să studieze înainte de a trece la exerciții.
Le recomandam articole și manuale din țările NATO.
Le ceream să gândească în afara „cutiei” manualelor noastre.

Unii nu înțelegeau de ce, pe deoparte le dădeam putere, iar pe altă parte le „testam” cunoașterea.
Delegarea autorității/puterii către oameni nepregătiți poate duce la haos.
Lipsa delegării duce la dependența subordonaților de decizia liderului și îngreunează acțiunea.
Este nevoie de știință ca să știi să planifici și de artă ca să știi să execuți.

Exemplul din armată îl aduc și în atenția antreprenorilor.
Eficiența proceselor de producție crește dacă oamenii au drept de decizie.
Eficiența proceselor de producție crește doar dacă cei care decid au cunoștințe.
Managerul/liderul trebuie să se asigure că cei ce decid sunt primii care învață continuu.

PS: Este necesar să facem distincție între învățare și instruire.
Învățarea crează mecanisme mentale iar instruirea mecanisme acționale.