(drumul de la executant la lider)
Până a fi locotenent am săpat ca orice soldat.
Am săpat locașul de tragere, în poziția culcat, în genunchi și în picioare.
Am învățat ce înseamnă durerea pentru a-mi construi adăpostul.
Am săpat tranșeea ce îmi unea locașul de tragere cu cel al colegilor.
Am învățat ce înseamnă să te doară pentru a ajunge la echipă.
Până să ajung locotenent a alergat ca orice soldat.
Am alegat zeci de kilometri până simțeam că nu mai am aer.
Am învățat ce înseamnă durerea de picioare pentru a menține ritmul.
Am cărat ranița colegului mai slab pentru că el era reper de barem.
Am învățat ce înseamnă să ții la succesul echipei.
Pentru a ajunge general am învățat ca orice ofițer.
Am învățat până simțeam că stomacul nu mai suportă.
Am învățat că trebuie să învăț pentru a-i instrui pe alții.
Am citit mult pentru a arăta, în relația cu partenerii americani că românii sunt buni.
Am experimentat, riscând, pentru a le dovedi soldaților că putem controla riscurile din Afganistan.
Acum sunt coach și îi ajut pe alții să lupte, cu efort și durere, pentru succesul lor.
Îi ajut să își descopere obiectivul și să sape pentru a desțeleni dorința.
Îi ajut să înceapă să se târască, cu greu, să se ridice în picioare, cu efort, și să alerge cu curaj.
Îi ajut să vadă mai bine ce este în jurul lor și să ajute ori să ceară sprijin.
Îi ajut să-și vadă vulnerabilitățile, să identifice amenințările și să asume riscuri calculate.
Succesul este o poveste doar după ce l-ai atins.
Succesul este un drum în care obiectivul este finalul, parcursul este procesul, iar acțiunea este manifestarea caracterului.
Obiectivul depinde de dorința noastră de devenire.
Parcursul depinde de capacitatea noastră de a înțelege ce este de făcut.
Caracterul nostru depinde de suma de valori personale ce ne face să fim și de cea care ne face să ne manifestăm.
Succesul este rezultatul durerii pe care o simțim lucrând la dezvoltarea caracterului.