„Măi prunc, armata-i grea.”, spunea tata, deși el nu făcuse armată.

„Nu-i bai, m-oi descurca.”, îi răspundeam.

„Dacă pleci pe drumul ăsta să nu-mi bocești că vrei să te întorci.”, zice el.

„Să și crăp, n-oi face asta.”, îi răspundeam.

Am bocit dar nu m-am întors.

N-am vrut să mă creadă slab.

N-am vrut să-l dezamăgesc.

N-am vrut să caut alt drum.

Feciorul meu n-a fost interesat de armată.

L-am întrebat dacă o să-i placă ceea ce voia.

L-am susținut.

E mândru de ceea ce a ales.

Rolul părintelui este să pună întrebări.

Rolul părintelui este să provoace.

Rolul părintelui este susțină.

Rolul părintelui este să țină calea.

În viață nimic nu-i ușor.

În viață nu putem renunța doar pentru că-i greu.

În viață nu putem pleca doar pentru că ne-am plictisit.

În viață nu putem pleca doar pentru că…

Perseverența este cheia succesului.

Este mersul înainte până la capăt.

Este credința folosului.

Este dorința de a încheia lupta.

Nu cred în renunțare.

Cred într-un alt început care vine după un final.

Cred în complementaritatea și utilitatea eforturilor și a realizărilor.

Cred în rânduiala lucrurilor.