„Veniți la noi, compania noastră este ca o familie.”, spun unii angajatori.
S-ar putea să nu greșească în comparația dintre firmă și casă.
Într-o companie apar aceleași probleme ca într-o familie.
La început interes, apoi doar drepturi și bunăstare, urmate apoi de ceartă și, posibil divorț.

Când suntem în perioada de „curtare” cu toți încercăm să fim buni pentru a fi doriți.
Ca partenerii ne afișăm calitățile și ne controlăm defectele.
Fiecare dintre noi enunță doar o parte dintre așteptări pentru a nu părea pretențioși.
Ca angajatorii, asemeni angajaților, vorbim despre beneficii și contribuții.
Fiecare enunțăm tot ceea ce poate fi tentant pentru o bună colaborare.

După căsătorie/angajare, fiecare arătăm ceea ce suntem în realitate.
Ca partenerii ne prezentă așa cum am fost crescuți.
Fiecare dintre noi vrea să „construiască” familia așa cum a văzut-o în casa în care am crescut.
Ca angajatorii, asemeni angajaților, ne afișăm interesele așa cum ni le dorim pentru noi.
Fiecare vrem ca lucrurile să fie făcute așa cum credem noi, după regulile noastre și pentru beneficiile noastre.

Urmează perioada conflictelor și apoi a certurilor.
Ca partenerii ajungem la dezacorduri pentru că așteptările nu ne sunt satisfăcute.
Fiecare dintre noi vrea ca celălalt să facă efort și să se schimbe pentru ca relațiile să meargă bine.
Ca angajatorii, asemeni angajaților, punem presiune unii pe ceilalți pentru ca lucrurile să funcționeze după interesul nostru, pentru angajator, financiar, pentru angajat, motivant.
Fiecare dintre noi vrea ca interesul lui să primeze și pentru asta luptăm.

Finalul poate fi de două feluri: conviețuire ori divorț.
Ca partenerii renegociem regulile, singuri ori cu ajutorul specialiștilor ori rămânem pe poziții ferme.
Fiecare dintre noi acceptă să facă concesii și atunci familia se consolidează, ori ne încăpățânăm și se ajunge la divorț.
Ca angajatorii, asemeni angajaților, acceptăm renegocierea contractului ori ne încăpățânăm să-l menținem.
Fiecare dintre noi căutăm soluții și sprijin pentru continuarea relației benefice ori ajungem la demisii/concedieri.

Finalul fericit este acela al continuării relației prin concesiile făcute și regulile acceptate.
Finalul fericit se realizează prin apelul familiei, la psihoterapie, și al angajatorilor și angajaților, la consiliere/coaching.
Finalul nefericit este cel al continuării relației toxice care afectează buna stare mentală a indivizilor.
Finalul nefericit este rezultatul nepăsării și al fricilor și duce îmbolnăvirea psihică a oricărui individ (partener, angajat, angajator).

PS: „Divorțul” din familie, asemeni celui de la locul de muncă, este o soluție dorită, atunci când celelalte nu funcționează, dar să nu uităm faptul că el „lasă urme”.
Poza: “Curaj, anxietate și disperare- vizionarea bătăliei” a lui James Sant.

hashtag#familie hashtag#relații hashtag#concesii hashtag#munca