Aproape zilnic suntem provocați să luăm decizii.

Pentru ca o decizie să fie bună avem nevoie de opțiuni.

Fiecare opțiune are la bază o analiză, o estimare și o validare.

Validarea se poate face prin simulare sau pe baza unor criterii.

Sunt momente în care decizia este una care ține de drumul nostru.

Este dificil să găsim criterii de performanță pentru validare.

Folosim introspecția și decidem pe bază de fapte sau pe bază de intuiție.

Atunci când avem dubii apelăm la sprijinul mentorilor sau a celor ce ne cunosc.

De multe ori nu conștientizăm că vrem să luăm o decizie pornind de la supoziții false.

Suntem blocați într-o stare de dilemă care este dată de ceea ce suntem.

Căutăm soluția pentru ceea ce este doar în zona rațiunii și nu și în cea emoțională.

Vedem lucrurile doar raportate la ceea ce putem descrie interlocutorilor.

Ce ne facem atunci când constatăm că suntem într-o capcană?

Ar trebui să realizăm faptul că cineva trebuie să ne confrunte.

Ce ar trebui să confrunte acel cineva care ne vrea binele?

Prejudecățile și convingerile negative, alături de tendința de a ne dezvolta pe modelul a ceea ce am fost.

Confruntarea nu o poate face oricine ci o persoană care știe ce și când să provoace.

Confruntarea este dureroasă pentru că nu ne place să fim deranjați din confort.

Confruntarea provoacă deopotrivă rațiunea și emoția, una răspunzând pentru trecut și alta pentru viitor.

Rațiunea răspunde la întrebarea ce faci iar emoția răspunde la ceea ce ar trebui să faci.

Personal am trăit confruntarea în procesul de mentorat  dar și în cel de coaching, din postura de client.

Mi-am dat seama că este o chestiune de renunțare la orgolii și la stereotipii sociale.

Am realizat că tot ceea ce primisem, ca sfat ori confirmare, nu avea legătură cu ceea ce eu așteptam.

Am realizat că pentru a alege este nevoie de o redescoperire profundă.

Putem lua decizii mai bune dacă noi nu devenim mai buni?

Este dificil de crezut, așa cum este dificil de definit ce presupune a fi mai bun.

Cred că a fi mai bun înseamnă să folosești ceea ce știi bine și să schimbi ceea ce nu faci bine.

Ceea ce nu facem bine este ceea ce facem atunci când gândim că suntem perfecți iar experiența de viață este o confirmare a ceea ce credem.

Putem produce schimbarea într-o măsură care ea să fie vizibilă?

Putem doar dacă dorim să lucrăm cu noi și pentru noi.

Putem doar dacă avem încredere în coach-ul care ne sprijină în acțiune.

Putem doar dacă vrem să renunțăm la modul nostru de existență în care principiul  „îmi dai și îți dau” este cel care ne guvernează.