Poate că puțini dintre cei care-mi citesc cărțile ori articolele de pe blog știu că m-am născut în Maramureș.

La mine în sat cuvântul stăpân are, în principal, sensul este acela de a avea puterea de a face ceea ce spui.

Este adevărat că și în limbajul uzual avem stăpânire de sine, în sensul de autocontrol, dar aici vreau să folosesc primul sens.

Vreau să aduc în atenție sensul cuvântului stăpân, din perspectiva maramureșenilor, cu privire la angajator cât și la angajat.

Ce înțeleg eu prin a fi stăpân a face, atunci când mă refer la angajator?

Prima trăsătură comportamentală de putere este aceea a remunerării corecte și la timp a muncii angajatului.

A doua manifestare a puterii este aceea a respectului acordat angajatului indiferent de gradul său de inteligență ori de pregătire profesională.

O altă formă de a arată cine este stăpânul este aceea a preocupării pentru menținerea angajatului la locul de muncă.

Cum văd eu manifestarea puterii de stăpân de către angajat?

A fi stăpân înseamnă a ști ce știe și poate să facă și de a arăta importanța muncii prestate.

Angajatul este stăpân atunci când nu acceptă postura de slugă și când reacționează la nedreptate, fie ea în relație cu el ori cu cei din jur.

A fi angajat și stăpân înseamnă să asumi responsabilitatea, voluntară și nu voluntaristă, pentru orice sarcină care aduce plus valoare muncii.

De ce avem angajatori care se manifestă ca stăpâni de slugi și nu stăpâni pe ei?

Pentru că o parte din ei sunt în situația de a da seamă la alți stăpâni și atunci doar aceștia contează.

Pentru că sunt slabi în a conduce oamenii și au frica de a nu pierde controlul.

Pentru că la rândul lor aduc suferința ori frustrarea din familie ori din vechiul lor statut de angajat.

De ce avem angajați care sunt obedienți și acceptă statut de slugă?

În primul rând că nu au pregătirea necesară pentru poziția pe care o ocupă.

Pentru că acasă au fost educați să fie obedienți și longevivi la locul de muncă.

Pentru că nu au încredere în cei din jur și nu conștientizează puterea grupului.

Care ar putea fi urmările unui asemenea comportament pe termen lung?

Societatea se va împărți în stăpâni și slugi.

Cei prea tentați să fie stăpâni vor deveni psihopați sociali și îl vor disprețui seamănul mai puțin inteligent și îl vor adula stăpânul de deasupra, fie el și banul.

Cei obedienți vor acumula frustrări și vor putea dezvolta dizarmonii psiho-comportamentale ori boli mentale.

Cum ar putea fi afectat comportamentul colectiv românesc?

În primul rând prin dezvoltarea unei percepții false că orice străin bogat trebuie văzut ca stăpân.

Prin scăderea încrederii în potențialul populației și mai ales în competențele dobândite prin educație și instruire.

Poate chiar și prin scăderea stimei de sine colective și prin dispreț pentru propria origine doar pentru că dobândim falsa percepție că nu suntem la fel de inteligenți ca alte popoare.

PS: Nu ne-am născut egali pentru că venim cu grade de inteligență nativă diferite.

      Nu vom fi egali pentru că ne educăm și trăim în medii diferite și cu acces diferit la cunoaștere.

     Egalitatea poate veni din a fi stăpâni pe ceea ce suntem, ce știm și ceea ce facem și pe  puterea de a ne manifesta respectuos și de a cere să fim respectați.