Când feciorul meu era mic mă întreba mereu: DE CE?
Răspundeam serios ori aiurea în funcție de numărul întrebărilor.
Cu timpul mi-am dat seama că amândoi învățam din acel dialog.
El descoperea lumea iar eu descopeream curiozitatea omului.

Acest exercițiu mi-a fost util în familie și în carieră.
În familie la DE CE-urile soției trebuia să argumentez iar la DE CE-urile feciorului să mă documentez.
În cariera  militară subordonații nu mă întrebau DE CE dar eu îmi întrebam superiorii.
În timp m-am obișnuit și mi-am obișnui subordonații să mă întrebe iar pe șefii să-mi răspundă.

Faptul că nu am greșit, ba chiar că am fost cu un pas în față, a venit în Afganistan.
Partenerul american, atunci când îi solicitam sprijinul, era doritor să afle DE CE vrem să întreprindem o anumită acțiune.
Obiceiul meu s-a dovedit util atunci când, procedural, în acțiunea de planificare trebuia să folosim cei 5 W.
Who (cine), What (ce), Where (unde), When (când) and/și Why (DE CE)?

Răspunsul la întrebarea DE CE aduce argumente și emoții.
Argumentele sunt elemente ce dovedesc necesitatea.
Emoțiile sunt elemente ce determină angajarea.
Luate împreună ele aduc încredere și provoacă la cooperare între oameni.

PS: Imaginea este o secvență din #MDMP-ul militar în care DE CE-ul este “centrul de greutate”