Nu ne-am dorit și nu am crezut că vom aveam un război între Ucraina și Rusia.

Nu ne-am dorit pentru că știm că orice război produce efecte în lanț în toate domeniile vieții.

Nu am crezut pentru că nu am știut care sunt și nici nu știm prea multe despre care ar putea fi obiectivele acestui război.

Am crezut că după 1990 Rusia, urmașa URSS, și-a învățat lecția Războiului Rece.

Ne-am înșelat pentru că a fost doar o perioadă de recalibrare.

Ne-am fi putut da seama după agresiunea din 2008 la adresa Georgiei, dar nu am făcut-o.

Ne-am fi putut convinge, dar nu am făcut-o, după agresiunea din 2014 la adresa Ucrainei.

De ce nu am crezut că Rusia vrea război și de ce nu am prevenit acest război?

Pentru că, deși în istoria ultimilor o sută de ani Rusia a tot atacat state, noi am crezut că s-a oprit.

Pentru că noi nu am crezut că în mileniul trei un stat poate condiționa viitorul altui stat.

Pentru că am presupus că în Europa orice război se poate extinde și nu ne-am dorit acest lucru.

De ce putem crede că războiul din Ucraina este un proxy war?

Pentru că pe teritoriul Ucrainei se confruntă serviciile de informații ruse cu structurile de informații ucrainene sprijinite informativ de state membre NATO.

Pentru că se confruntă tehnologiile rusești utilizate de ruși cu tehnologiile occidentale utilizate de ucraineni.

Pentru că se confruntă voința tuturor statelor occidentale de a înfrânge Rusia cu voința Rusiei,  singure, de a obține victoria.

Cine sunt principalii actori în acest proxy war[1]?

Ucraina ca stat care acum are o singură soluție, să lupte până la capăt și să ceară, fără nici o reținere, sprijin în tehnică militară și informații, de la toți.

Rusia ca stat agresor, statul care a pornit un război fără să-și fi calculat prețul victorie și mai ales fără să fi înțeles pe cine agresează.

SUA care înțeleg, mai bine decât statele europene, ce pericol reprezintă Rusia în ecuația de putere politico-militară și care doresc aducerea ei la postura din anii 1990.

Cine acționează sub  Jus ad bellum[2] și cine nu?

Cu siguranță Ucraina, împotriva oricăror suspiciuni ori acuze, pentru că are dreptul la integritate teritorială.

Cu siguranță implicarea SUA și statelor occidentale, ca o măsură de reducere a duratei conflictului și slăbirii agresorului.

Cu siguranță nu este în Jus ad bellum Rusia, pentru că împotriva oricăror argumente cu privire la pericolul pe care o posibilă apartenență a Ucrainei la NATO îl reprezintă, nu avea dreptul de a declanșa un război.

 Cine acționează Jus in bello[3]?

Cu siguranță Ucraina pentru că se apără și pentru că fluxul de refugiați, indiferent de etnie, se îndreaptă spre vest, adică spre administrația ucraineană și nu spre est, spre cea rusă.

Cu siguranță toate statele care oferă sprijin de informații ori ajutor militar pentru că acestea reprezintă capabilități defensive și sunt utilizate împotriva dispozitivelor militare.

Cu siguranță nu Rusia, pentru că evită să distrugă infrastructura economică, cu gândul că o va utiliza, dar atacă infrastructura socială și culturală, împreună cu cei care locuiesc ori o folosesc,  cu gândul că aceste distrugeri ar influența voința populației de a susține lupta.

Unde suntem noi, cetățenii Uniunii Europene ori ai țărilor membre NATO?

Ca decizii suntem sub influența obiectivelor stabilite și manifestate de SUA pentru înfrângerea Rusiei și oprirea războiului.

Ca acțiuni suntem condiționați de Jus on bellum și Jus in bello, dar mai ales de presiunea pe care Ucraina o pune asupra statelor europene pentru a participa la proxy war.

Ca efecte suntem sub influența capacității SUA de a asigura resursele pe care înainte de război le importam din Rusia.

Care sunt posibilele scenarii în care am putea fi actori?

Conflictul să se manifeste în același areal și să fie de lungă durată iar în acest sens să ni se solicite să continuăm sprijinul militar.

Conflictul să se extindă în Republica Moldova  iar reacția solicitată să fie identică cu cea pentru Ucraina, ceea ce pentru România ar fi un curs extrem de periculos având în vedere emoțiile ce ne guvernează.

Conflictul să se extindă în unele state din Europa iar reacția să fie aceea de a fi teatru pentru proxy war și beneficiari ai sprijinului oferit de SUA, prin NATO sau direct.

Care sunt urmările acestui conflict, indiferent de scenariu?

SUA vor demonstra, încă o dată, că fără ele Europa nu poate gestiona un conflict de pe continent.

Rusiei va fi distrusă militar și slăbită economic și i se va dovedi că nu poate fi nici măcar o putere regională darmite una globală.  

Ucraina va fi o lecție învățată privind costurile care se plătesc pentru a-ți garanta libertatea și integritatea teritorială dacă nu ești parte dintr-un complex de securitate, fie el și unul pe care nu ți l-ai fi dorit.

---

[1] Pentru ca un conflict să fie considerat un război proxy, trebuie să existe o relație directă, pe termen lung, între actorii externi și beligeranții implicați. Relația menționată mai sus ia de obicei forma finanțării, pregătirii militare, armelor sau alte forme de material. asistență care ajută o parte beligerantă în susținerea efortului său de război (https://en.wikipedia.org/wiki/Proxy_war)

[2] Dreptul la război se referă la condițiile în care statele pot recurge la război sau la utilizarea forței armate în general (https://www.icrc.org/en/document/what-are-jus-ad-bellum-and-jus-bello-0)

[3]Jus in bello reglementează comportamentul părților implicate într-un conflict armat (https://www.icrc.org/en/document/what-are-jus-ad-bellum-and-jus-bello-0)