Andra Pintican a făcut un studiu, la care au participat peste 3500 de angajați.
O treime recunosc că de multe ori nu mai apucă să mănânce ori chiar să meargă la medic.
Peste 40% spun că uneori problemele de la slujbă le afectează familia.
Majoritatea nu discută la locul de muncă despre sănătatea mintală și nici nu cer ajutor*.
Studiul mi-a adus aminte de un dialog cu un comandant de batalion.
„Când știu că veniți în cazarmă la noi, încep să mă stresez”, îmi spunea.
„Care-s motivele stresului?”, îl întrebam.
„Nu știu.”, îmi răspundea.
„Atunci este treaba ta și nu vina mea.”, îi spuneam.
Empatizez, dar mi-e greu să-i înțeleg pe cei care nu știu ce-i cu ei.
Ajut, dar mi-e greu să-i ajut pe cei care nu se ajută.
Sunt centrat pe soluții dar mi-e greu să lucrez cu cei care nu știu ce vor.
Sunt, cu mare efort, îngăduitor cu cei care au comportament de „slugă”.
Dacă știm meserie nu avem de ce să fim stresați.
Dacă avem valori nu avem cum să fim stresați.
Dacă ne facem treaba nu avem când să fim stresați.
Stresul vine din “slăbiciunile personale” în relația cu mediul.
Dacă avem „sânge în instalație” nu ne lăsăm călcați în picioare.
Dacă avem „coloană vertebrală”, nu ne lăsăm în bătaia vântului.
Singuri este greu să facem față unui „management toxic”.
Spunând colegilor ce ne deranjează, putem descoperi dacă problema-i la noi sau la alții.
Identificând mai mulți colegi cu aceeași problemă, putem gândi un plan de acțiune.
Coalizând (deși îi greu) mai mulți colegi putem purcede la producerea schimbării.
Singuri, răbdători peste măsură și obedienți, suntem „sălcii”.
Ne îndoim dar nu ne rupem.
Suferim și ne „aplecăm” cu gândul că după „furtună” ne vom reveni.
Nu ne mai revenim niciodată pentru că „ținerea la pământ” este obiectivul managementului toxic.
PS: Când știm devenim conștienți de valoarea noastră.
Când avem valori devenim conștienți de nevoia de a le apăra.
Când suntem meseriași devenim conștienți de importanța noastră.
Dacă o parte dintre cele trei condiții nu-s îndeplinite, putem fi, de multe ori, categorisiți ca „slugi”.
PPS: Imaginea se dorește o completare a spuselor.
Notă: *despre studiu vorbește Doru Șupeală.