Suntem diferiți și prin urmare viața fiecăruia nu va semăna cu a altora.

Suntem sumă de cunoaștere dobândită prin învățare și de experiență dobândită prin practicare.

Suntem marea manifestare a moștenirii neamului din care venim.

Suntem mândri de asta și facem apel la moștenire pentru a ne diferenția.

Vin din familie de țărani și asta mă face diferit de unul care vine dintre domni.

Vin din Maramureșul Voievodal și asta mă face diferit de cei din alte regiuni istorice.

Vin din România și asta mă face diferit de orice alt rus, englez, german ori francez.

Vin din Europa și asta mă face diferit de orice alt american, african, asiatic ori australian.

O să vă întrebați ce rost au aceste înșiruiri de caracteristici.

Au o importanță mare pentru că influențează devenirea fiecăruia dintre noi.

Dacă nu facem apel la moștenire atunci nu avem punct de plecare și nici de sosire.

Dacă nu facem apel la moștenire atunci nu știm care sunt valorile care ne fac să vrem să fim.

Apelul la moștenire aduce siguranța drumului de parcurs.

Apelul la moștenire aduce unicitatea noastră ca indivizi ori comunități.

Apelul la moștenire aduce ambiția de a fi „unul bun din neam”.

Apelul la moștenire aduce dorința de a nu „lăsa să piară valorile neamului”.

Venind din părinți mândri nu poți accepta ideea de „stimă de sine scăzută”.

Venind din neam harnic nu poți accepta oamenii care nu „prețuiesc munca cinstită”.

Venind din neam  comunitate inteligentă nu poți accepta să fii „la oraș codaș”.

Venind dintr-o regiune ce respectă demnitatea umană nu poți accepta să fii tratat ca „slugă”.