Ca orice mimetic am adoptat termenul de reziliență pentru că vine din vest și este la modă.

Reziliența, definită de DEX este „capacitatea cuiva de a reveni la normalitate după suferirea unui șoc”.

Într-un film despre „vulnerabilitate și curaj” am observat că reziliența se traduce prin dârzenie.

Dârzenia, definită de DEX, este „curaj, cutezanță, hotărâre, îndrăzneală” și parcă sună mult mai bine.

Reziliența, în opinia mea, este un efort pe care îl facem pentru a ne redresa emoțional ori financiar.

Este o formulă prin care aflați „sub vremi” trebuie să ne regândim obiectivele și să trecem la un plan de contingență/rezervă pentru a supraviețui.

Reziliența este un o schimbare de comportament după ce am suferit un eșec și dă nota că am fost în „apărare” și nu în „ofensivă”.

Suntem rezilienți doar pentru că i-am lăsat pe alții să construiască contextul care, până la urmă, ne-a consumat.

Comportamentul rezilient solicitat ne demonstrează că am „greșit” în punctele esențiale ale planului personal.

Câteodată ne-am lăsat prea mult „îmbătați” de iluzia că vom primi ceea ce ne dorim și că toți sunt cu noi și pentru noi.

Uneori ne-am poziționat în „postura” de victime ale sistemului și ne-am deplâns soarta potrivnică.

Poate am fost și în postura în care nu ne-am „expus intențiile” crezând că putem face totul.

Curajul, ca formă de „control” al fricii poate preveni nevoia de reziliență.

Curajul nu înseamnă că facem lucrurile fără să gândim ci că le facem pentru că ne sunt necesare.

Curajul înseamnă să ne opunem abuzului dar și să asumăm responsabil sarcinile.

Curajul ne ajută să gândim în perspectivă și să asumăm riscurile viitorului prin planuri de rezervă.

Dârzenia înseamnă și hotărâre, nu în sens de decizie ci în sens de „decis în a face”.

Dârzenia presupune „înhămarea” la acțiuni grele și care ne scot din zona de confort.

Dârzenia înseamnă și „perseverența” în a arăta permanent cine suntem și cât valorăm.

Dârzenia înseamnă și „retenția” în poziție adică renunțarea la „stau cu voi la bine și plec la alții când este greu”.

Omul dârz îndrăznește să spună lucrurilor pe nume chiar dacă ele nu aduc doar aprecieri.

Îndrăzneala înseamnă a recunoaște că suntem vulnerabili dar că avem curaj să cerem ajutor ori să ne reducem din vulnerabilități.

Îndrăzneala de a spune celui bun că este bun și celui rău că este rău.

Îndrăzneala de a-i spune netrebnicului că nu are dreptul să te judece.

Ca să nu trebuiască să fim rezilienți trebuie să creștem gradul de îndrăzneală.

Este necesar să credem mai mult în noi, în măsura potențialului de care dispunem și să îndrăznim să cerem ceea ce merităm.

Trebuie să îndrăznim să credem în oamenii de lângă noi și să-i facem și pe ei să creadă în noi.

Este nevoie să ne îndrăznim să ieșim, atunci când trebuie din comportamentul de tipul „politically correct” și să spunem ce nu este bine din perspectiva noastră.

Cum putem preveni nevoia de reziliență făcând apel la dârzenie?

Să nu ne mai criticăm și jignim între noi, cei ce angajăm pe cei angajați și viceversa și să fim hotărâți în a găsi împreună drumul, pentru că așa arătăm că suntem deciși să ne facem bine.

Să ieșim din „zona de confort” și să muncim inteligent și împreună pentru ca să nu fim scoși din „confort” într-un mod în care nu noi decidem.

Să nu-i mai lăsăm pe cei de „sus” să ne spună cât de grea ne este și ne va fi soarta și să ne facem noi viața așa cum putem de bine pentru că așa vom dovedi că îndrăznim să nu-i mai credităm ca fiind importanți.