Știu că pentru unii titlul pare prea venit de la țară.

Sintagma nu îmi aparține dar îmi place mult.

Seamănă cu aceea a bătăliei pe ceaunul gol.

Cred că oamenii simpli știu mai mult decât credem noi.

Revenim însă la ceea ce este preocuparea noastră.

Ce ne facem într-o societate aflată în criză de responsabilitate?

Cum ne descurcăm noi, cei care avem afaceri?

Cum lucrăm într-un mediu cu predictibilitate redusă?

Nu voi da sfaturi ci voi căuta să văd ce mi se întâmplă mie.

Voi încerca să înțeleg ce se întâmplă cu afacerea mea.

Dacă ceea ce spun este util atunci am făcut ceva.

Dacă ceea ce spun este nefolositor atunci am provocat ceva.

Cum mă afectează lipsa de încredere a oamenilor în valorizarea serviciului de coaching?

Constat că dacă postez o critică dură la adresa administrației am câteva mii de like-uri, share-uri și comentarii.

Dacă postez o problemă pe care o intuiesc ca posibilă, în zona socială, atunci numărul scade la câteva sute.

Dacă postez o analiză a nevoii și ofertei atunci numărul scade la câteva zeci și o posibilă solicitare.

Ce am înțeles din acest comportament?

Că pentru majoritatea oamenilor este important să aibă ce și pe cine critica.

Că pentru majoritatea oamenilor predicția nu este atât de dorită și deci nici necesară.

Că pentru majoritatea oamenilor serviciile pe bani nu sunt accesibile iar cele gratuite nu sunt considerate utile.

Ce fac pentru ca acest comportament social să mă afecteze cât mai puțin?

Perseverez în a-mi promova preocuparea în a fi sprijin pentru cei care înțeleg nevoia.

Asumând riscuri dar luând și măsuri de siguranță, caut să mă întâlnesc cu cât mai muți oameni pentru a vorbi despre nevoile lor.

Citesc și analizez ceea ce se întâmplă în viața politică și mă pregătesc pentru ceea ce poate fi mai rău.

Ce fac în relația cu clienții?

Îi ascult, îi ajut să se detașeze de context.

Îi sprijin să identifice resursele interne și externe utile în proces.

Îi îndemn să pusă pe prim plan atitudinea pozitivă și voința de a învinge.

Este teorie ceea ce spun?

Nu, pentru că am experimentat trecerea prin criză.

Nu, pentru că știu că acum este un examen pe care trebuie să îl trecem.

Nu, pentru că voința este ceea ce face ca acțiunea să fie una de succes.

PS: Rămân fidel ideii că împreună putem mai mult chiar dacă contextul nu ne este favorabil.