Este mai multul bine dușmanul binelui?

Mai multă cunoaștere este bună dar poate încetini pragmatismul.

Mai mult efort în profesie poate reduce energia așteptată de cei dragi.

Mai multă dorință de performanță poate fi dușmanul lucrului bine făcut.

Mai multe sarcini pot bloca realizarea unui obiectiv.

Ce soluții am putea identifica?

Să citim atent ceea ce este util profesiei și să citim cu relaxare ceea ce ne stârnește curiozitatea și dorința.

Să ne stabilim prioritățile profesionale și să le armonizăm cu bucuriile familiei.Să adaptăm procesul de obținere a performanței la cultura organizației.

Să prioritizăm sarcinile și să distribuim ori să amânăm ceea ce nu este urgent.

Cum putem realiza acest proces?

Să știm ce știm și să folosim, iar ce știm că nu știm să căutăm prin a ne documenta.

Să știm cât vrem să avem și mai ales ce vrem și cât timp vrem să fim.

Să nu ne amăgim cu ideea că ce este bun la o cultură anglo-saxonă este potrivit la cea latină, și pentru aceasta să renunțăm la mimetism și să trecem la adaptare.

Să conștientizăm că nu le putem face pe toate și că delegarea este un lucru normal.

Cine ne poate sprijini în proces?

Noi, dacă suntem educați, în a realiza echilibru între snobismul omniscientului și nevoia de cunoaștere.

Mentorul nostru, prin apelul la valorile comune, pentru a ști pe unde și până unde mergem.Coach-ul nostru, prin descoperirea potențialului, dar mai ales prin înțelegerea contextului performanței.

Campionul ori modelul nostru, fie el și unul cu care nu ne-am întâlnit, care prin ceea ce spune și face, ne dovedește că știe să fie echilibrat în actul de management și leadership.

PS: acest material nu este un expozeu teoretic ci o experiență de viață militară.