(acest material este o reacție la ceea ce nu s-a gândit bine și s-a comunicat rău)

Avem noi românii o permanentă preocupare pentru critică și nu pentru gândirea critică.

Dacă guvernul nu face ceva începem să-l criticăm că nu face.

Dacă face ceva atunci sărim cu criticile  pentru că face.

Ba mai mult, la criză nu vrem să vedem militarii implicați pentru că ni se pare că vor să ne reducă gradul de libertate și ne impun prea multă disciplină.

Pot fi de acord cu faptul că guvernele României, în general, acționează pompieristic.

Pot fi de acord că la ultima criză determinată de COVID 19 gestionarea acesteia a fost problematică.

Nu pot fi de acord cu ideea că în perioade de criză instituțiile statului nu trebuie să fie mai ferme pentru a fi mai eficiente.

Nu pot fi de acord cu ideea că pentru a gestiona securitatea României statul trebuie să ne întrebe permanent ce este de făcut.

Ce a determinat administrația statului român să vină cu proiecte de modificare a unor legi ce privesc apărarea națională și colectivă?

Primul argument este faptul că avem un război în proximitatea României și în care suntem implicați prin ajutorul umanitar și militar pe care îl oferim Ucrainei.

Al doilea argument este dat de faptul că nu știm cum va evolua conflictul pentru că Rusia este condusă de un regim autoritar în care poporul contează mai puțin iar instituțiile statului sunt militarizate și acționează la ordinul unei singure persoane.

Al treilea argument este dat de faptul că NATO a alertat forțele de reacție rapidă, le-a dislocat în parte pe teritoriul României, iar acestea vor acționa împreună cu cele naționale  și trebuie conduse unitar.

Oare cadrul legislativ propus este în detrimentul libertăților individuale?

Ar putea fi în cazul în care cadrul de aplicare a prevederilor acestor propuneri legislative ar scoate Parlamentul României din rolul de decident.

Ar putea fi dacă hotărârile unor instituții consultative, cum este CSAT, ar deveni executive.

Nu ar trebui să fie dacă cetățeanul român înțelege că sunt momente în care el are obligații față de stat, deși statul nu vrea să se considere deasupra cetățeanului.

Nu ar trebui să fie dacă înțelegem că pentru a fi eficienți în răspunsul la criză trebuie să avem unitate de gândire și acțiune între toate instituțiile statului.

Cum poate fi eficient guvernul român pentru a răspunde unor provocări conduse autoritar de regimul Putin?

Acceptarea ideii că avem nevoie de cadrul legal care reglementează conducerea și acțiunea unitară a tuturor forțelor apărare, ordine publică și siguranță națională, iar aici Centrul Național Militar de Comandă are acest rol.

Acceptarea ideii că structuri din forțele armate române trebuie să acționeze sub comandă NATO pe teritoriul național și acceptarea ideii că ele vor executa misiuni stabilite de NATO și nu de decidentul român.

Acceptarea ideii că pentru a garanta pacea trebuie să ne pregătim de război și pentru aceasta este nevoie să știm cum instruim viitorii luptători și mai ales cum vor fi ei eficient încadrați în structuri militare.

Până unde merge dreptul statului și unde intră acesta în contradicție cu dreptul individului?

Ca militar consider că atunci când statul este în pericol individul are obligația să-l apere, chiar cu prețul vieții.

Din postura de cadru didactic le spun studenților că statul are obligația să găsească mijloacele necesare să protejeze individul și nu să-l constrângă să accepte ideea de sacrificiu.

Ca cetățean consider că guvernul trebuie să asigure alegeri pentru fiecare dintre noi și să ne convingă de utilitatea fiecărei cerințe pe care o lansează.

Unde consider eu că guvernul nu se descurcă foarte bine?

Primul palier este acela al comunicării cu populația în sensul în care nu există o strategie prin care să fim informați despre deciziile ce se pregătesc pentru politica externă și măsurile ce se intenționează a fi aplicate în politica internă.

Al doilea palier este acela al politicii reactive a guvernului, în sensul în care constatăm conformarea la ceea ce alte state propun, în cadrul NATO și UE, fără a observa propuneri pertinente și utile din partea României.

Al treilea palier este acela incapacității de a utiliza poziția de vecin al Ucrainei în sensul  importanței strategice pe care România trebuie să o probeze.

Dacă vrem pace atunci să fim pregătiți pentru război.

Este dificil să știm când și cum se va termina războiul din Ucraina.

Este dificil să facem predicții despre intențiile Rusiei în viitor.

Este necesar să sprijinim Ucraina pentru că în cazul în care va fi învinsă regimul lui Putin va considera că nu mai poate fi oprit în a schimba configurația granițelor.

Este necesar să fim pregătiți pentru orice scenariu, inclusiv unul de implicare în conflict.