Ție ți-e frică de general m-a întrebat, acum mulți ani, un coleg.
Nu îmi este frică de el dar mă îngrijorează ceea ce el face, i-am răspuns.
Frica m-ar face să mă blochez în stilul lui și să fiu mai obedient decât îmi cere regulamentul.
Îngrijorarea îmi dă curaj să gândesc ce pot face ca lucrurile să se schimbe, i-am zis.

Frica nu este doar lipsa curajului ci este paralizarea voinței de a face ceva.
Frica este elementul care ne face să ne conformăm în exterior ca să suferim în interior.
Frica este dovada că suntem la îndemâna celor care ne construiesc viața și nu asumăm nici un risc pentru a-i influența.
Frica este dovada faptului că nu suntem siguri pe ceea ce suntem ori că nu suntem ceea ce ar trebui să fim.

Îngrijorarea înseamnă că înțelegem ceea ce se întâmplă și „vedem” efecte ce vor urma.
Îngrijorarea înseamnă că ne pasă de ceea ce se poate întâmpla și decidem că trebuie să acționăm.
Îngrijorarea înseamnă analiză de potențial și analiză de risc pentru o implicare eficientă.
Îngrijorarea înseamnă altruism față de cei din jur și mai ales interes față de viitorul ce va să vină.

De ce această intenție de a explica diferențele?
Pentru că oamenii marcați de frică sunt victimele sistemului și clienții psihoterapeuților.
Pentru că oamenii marcați de îngrijorarea sunt modelele, mentorii, coachs ori influenceri pentru cei din organizație.
Pentru că șefilor nu le pasă de fricoși dar sunt îngrijorați de cei ce se îngrijorează.

PS: Mi-am confruntat generalul asumând riscuri.
Generalul a acceptat confruntarea și schimbări s-au produs.
L-am respectat pe general pentru flexibilitate.
Generalul nu m-a iubit dar m-a respectat și m-a recomandat pentru promovare.