Într-un work-shop am fost întrebat cum explic faptul că oamenii stau la muncă peste program.
Răspunsul meu s-a referit la experiența din armată, dar consider că este valabil și în viața civilă.
1. Sunt oameni pentru care casa lor nu-i un loc plăcut.
Ei și-au ales greșit consoarta și „fug” de acasă oricând și oriunde pot.
2. Sunt oameni cărora nu le place să se implice în treburi casnice și să asume pruncilor.
Ei preferă să aducă bani și să facă „analize” legate de viitorul copiilor.
3. Sunt oameni care nu deleagă sarcinile la subordonați.
Ei se cred omniscienți și mai cred că nimeni nu poate face ceea ce fac ei și mai ales cum fac ei.
4. Sunt oameni care nu știu să-și organizeze timpul și munca.
Ei consumă timpul din program la „bârfe” și cel de peste program cu munca.
5. Sunt oameni care nu știu ori nu vor să spună „nu” atunci când primesc sarcini suplimentare.
Ei nu au învățat cum să fie asertivi ori le place să fie văzuți ca „voluntari” de către șefi.
6. Sunt oameni care stau la serviciu până când pleacă șeful.
Ei cred că dacă șeful îi vede la program înseamnă că sunt și muncitori.
7. Sunt oameni, în general șefi, care stau la serviciu conform unor „cutume” cu gândul că poate îi caută cineva.
Ei (și eu) nu sunt sunați sau căutați poate niciodată, dar așa au văzut și așa fac.
8. Sunt oameni, diurni de obicei, care stau peste program pentru a-și crește nivelul de cunoaștere.
Ei (și eu) știu că odată ajunși acasă vor intra în rutina familiei și nu vor mai avea timp ori chef să citească.
Am subliniat că și eu am fost în diferite posturi dar acestea m-au afectat doar pe mine (uneori și familia), dar și nu pe colegii mei.
Atunci când am constatat că asemenea comportamente, în general ale șefilor/comandanților, afectează oamenii, nu m-am sfiit să iau măsuri de limitare/eradicare a acestui tip de manifestare.
Ceea ce am văzut relevant este faptul că mulți dintre ei/noi nu „vedem” efectele, negative și pe termen lung, pe care aceste comportamente le produc.
#coaching, #leadership, #training

Vezi mai puţin