Oamenii se deosebesc între ei prin comportamentul în cazul conflictelor.

Unii preferă evitarea conflictului prin fugă iar alții preferă rezolvarea conflictului prin luptă.

Problema care apare este aceea a rezultatului, anume a relațiilor dintre oameni după terminarea conflictului.

De foarte multe ori, atât în cazul evitării și în cel al soluționării, oamenii înțeleg greu îndreptarea și rar ajung la iertare.

De ce ne certăm cu cei de lângă noi?

Primul motiv este acela că nu stăpânim arta negocierii relațiilor și responsabilității și atunci este necesară o tranșare mai dură.

Un alt motiv este acela că unii oameni nu înțeleg că dacă au fost iertați o dată nu trebuie să mai greșească.

Poate că un motiv este și modul în care unii oameni consideră că li se cuvine să fie tolerați în comportamentul nepotrivit.

Cum ar trebui să fie construită cearta?

În primul rând ca o formulă de clarificare a situației care a generat conflictul.

Apoi ca o formulă de arătare a modului corect în care trebuie abordată o situație anume.

În al treilea rând ca o explicare a măsurii de disciplinare a celui care a greșit.

Cum ar trebui să înțelegem îndreptarea?

Din perspectiva celui certat ea trebuie să vină ca o conștientizare a greșelii.

Din partea celui care ceartă ca o formulă de finalizare rațională și emoțională a conflictului.

Pentru ambele persoane implicate ar trebui să fie o lecție învățată.

Cum ar trebui să fie gândită iertarea?

În primul rând ca o abordare rațională a situației, în sensul în care odată comunicată pedeapsa, ea să nu presupună menținerea emoțiilor negative.

În al doilea rând ca o formulă de detașare personală de situație, renunțând la resentimente.

În al treilea rând ca o modalitate de a asigura în continuare încredere față de cel certat.

Care sunt situațiile în care este nevoie să fim noi cei care certăm, îndreptăm și iertăm.

Ca angajatori în relația cu angajații pentru a nu crea precedente și a nu lăsa ca un comportament incorect să se generalizeze.

Ca angajați pentru a nu lăsa loc abuzurilor din partea șefilor și pentru a nu dezvolta ori obediența ori părăsirea locului de muncă.

Ca cetățeni pentru a nu lăsa administratorii comunității să abuzeze de putere dar și pentru a-i determina să vadă, în dialogul cu noi, sursa îndreptării.

Ca națiuni, prin decidenții politici,  pentru a nu lăsa statele agresive, conduse de lideri agresivi, să perpetueze stările conflictuale și să le extindă geografic.

PS: Să nu ne doară inima când certăm cu scopul îndreptării ci să ne doară dacă nu putem să iertăm.