Ca militar în rezervă consider că știu cum se construiește o strategie pentru victorie.

Ca cetățean vreau ca, prin ceea ce fac, să contribui la mai binele comunității în care trăiesc.

Din postura de conferențiar universitar reușesc să fiu contribuitor la dezvoltarea studenților.

Din postura de coach și om care crede în Dumnezeu și implicit în oamenii de știință, creați de El, mă întreb ce se întâmplă cu țara în care trăiesc.

Suntem într-o luptă inegală cu COVID-19.

Virusul se schimbă permanent  dar sistemul rămâne înțepenit.

Specialiștii ne îndeamnă la măsuri dar noi nu credem în ele.

Industria vaccinului ne oferă un panaceu dar noi așteptăm miracole.

Oamenii s-au împărțit între credincioși în vaccin și credincioși doar în inexistența virusului.

Conducătorii noștri s-au împărțit între protectori ai economiei și protectori ai oamenilor.

Politicienii s-au împărțit între luptători și defetiști și între oportuniști și naivi.

Specialiștii în epidemii nu se aud iar specialiștii în generalități au inundat televizoarele.

Aici am ajuns.

Analiza de risc epidemiologic arată că inamicul sănătății este versatil.

Analiza de risc economic arată că vine și criza economică, cel puțin pentru buzunare.

Analiza rezilienței populare arată că nimeni nu are încredere în nimeni.

Estimarea situației arată că putem câștiga această campanie.

Oamenii conștientizează riscul și nevoia  intervenției dar au nevoie de lideri.

Oamenii înțeleg că vine criza dar au nevoie de sprijin guvernamental.

Oamenii înțeleg că pot fi utili dar au nevoie să li se spună unde să acționeze.

Avem o țară și este a noastră.

Ar trebui să nu ne uităm la ceea ce este rău și să-i urmăm pe cei buni.

Ar trebui să căutăm repere în oamenii care sunt modele în lupta cu COVID-ul și cu criza.

Ar trebui să facem bine ceea ce vedem că este binele comun.

Sunt momente în care în război comandanții fronturilor pierd inițiativa.

În acele momente micii comandanți preiau inițiativa pentru că ei sunt între oameni.

Toți putem fi mici comandanți în lumea noastră.

Toți putem fi exemple de rezistență și de angajarea în ofensiva împotriva pandemiei și crizei.

Cine să poarte steagul.

Nu trebuie să așteptăm un stegar pentru că toți putem fi purtători.

Important este să ne spunem și să spunem că putem face față răului și greului.

Important este să credem în capacitatea noastră de a fi exemple.

Să credem și să facem!