Informația înseamnă putere, spune un slogan, dar e bine să știm că informația se obține prin efort.

Dezinformarea este un proces care se bazează pe emoțiile umane și pe lenea intelectuală.

În situații de criză, atât informarea corectă cât și dezinformarea cu succes sunt acțiuni desfășurate cu scop clar.

Traversând, astăzi, vremuri de criză,  desprindem, dacă vrem, faptul că în noi este un adevărat conflict între ceea ce este real și ceea ce ni se prezintă ca realitate.

De ce putem fi victime ale dezinformării?

În primul rând din cauza ignoranței, adică din cauza lenei de a face efort cognitiv pentru a înțelege un fenomen sau o acțiune.

În al doilea rând pentru că uneori adevărul nu ne convine, pentru că el intră în contradicție cu ceva ce noi am crezut anterior.

Pentru că dezinformarea are în conținut și o doză de adevăr confirmat anterior și care ne face să credem că întregul este un adevăr.

Cui folosește ca noi să fim dezinformați?

În primul rând celor care ascund adevărul și prin aceasta dețin controlul asupra noastră.

În al doilea rând celor care nu au ajuns la putere și prin dezinformare își creează o masă de manevră.

În al treilea rând celor compromiși, și care prin dezinformare, adică prin distragerea atenției dinspre ei și mutarea spre alt fenomen, își consolidează poziția.

De ce ar trebui să ne informăm?

În primul rând pentru că ceea ce știm ne poate ajuta în a face bine ceea ce facem.

Apoi pentru că dacă știm ceva relevant și real îi putem ajuta și pe cei cu care colaborăm.

Și nu în ultimă instanță pentru că riscul de a fi victime ale dezinformării este redus.

Cum ar trebui să ne informăm?

Primul pas este acela de a stabili care sunt informațiile care ne sunt utile.

Al doilea pas este demersul pentru a căuta sursele credibile și informațiile relevante.

Al treilea pas este acela al verificării informației din mai multe surse pe care el considerăm credibile.

Ce presupune o sursă credibilă?

O calitate este notorietatea în domeniu a sursei respective.

O altă cerință este imparțialitatea față de domeniul din care prezintă informația.

Și nu în ultimă instanță istoricul sursei, adică expertiza în domeniul de activitate și modul în care expertiza a fost utilă anterior.

Care ar putea fi soluțiile pentru a reduce dezinformarea?

Prima soluție ar putea fi o sporire a reținerii în a distribui materiale ce descriu evenimente despre care nu suntem siguri.

O altă soluție ar putea fi aceea a dialogului cu cei care colportează informații false, dar nu prin folosirea argumentelor ci prin dialog euristic legat de ceea ce ei cred.

Poate că o soluție, pe termen lung, ar putea fi educația pentru acțiunea de informare.

Care sunt amenințările la adresa societății românești în aceste vremuri de criză din perspectivă informațională?

Prima este presiunea zilnică asupra noastră și care ne determină să nu putem face diferența între informarea publică și operațiile informaționale realizate de serviciile secrete, prin manipularea mass-mediei.

A doua amenințare este dată tendința socială de a interpreta evenimentele din jurul României, în special cele din Ucraina, mai mult emoțional și mai puțin rațional.

O a treia amenințare vine din interiorul nostru și este aceea de sporire a gradului de încredere în sursele de pe social-media și tendința de a reduce ariei de informare doar la această resursă.

PS: Într-o lume plină de informații putem alege să  ne educăm în folosirea acestora ori să rămânem ignoranți și ușor de dezinformat.