Aud în târg că mulți manageri sunt acuzați că suprasolicită angajații.
Mai aud în târg că mulți manageri nu se implicată în conflictele dintre angajați.
Mă întreb dacă este doar vina managerilor și dacă doar ei trebuie să rezolve.
Cred că vina nu este musai a lor dar rezolvarea este responsabilitatea lor.
 
Am condus sute și mii de oameni și am învățat că nu le-am făcut eu pe toate cele bune dar mi se cerea să le rezolv pe cele rele.
Am delegat cât am putut dar nu m-am abținut să caut feed-back prin dialogul cu oamenii.
Am observat că sunt șefi cărora le place să se folosească de poziție pentru a „exploata oamenii”.
Am observat oamenii obosiți la început de săptămână ori oameni supărați în fiecare zi.
 
Pentru cei obosiți am găsit o explicație, erau chemați sâmbăta și duminica la serviciu.
Am cerut explicații și am cerut să văd modul de repartizare a timpului.
Am închis poarta pentru sâmbătă și duminică și am stabilit accesul numai cu acordul meu.
A urmat schimbarea, adică „șeful” a reușit să-și eficientizeze munca printr-un management al timpului mai riguros.
 
Pentru cei supărați am găsit o explicație în comportamentul abuziv al șefului.
Am deschis ușa pentru cei care sufereau din cauza vulgarității, a jignirilor și apostrofărilor.
Am deschis ușa și pentru șeful care jignea și am cerut explicați care m-au șocat prin naivitate.
Am „lăsat” ușa deschisă pentru cei implicați asumând rolul de „moderator”.
 
 În ambele situații am reușit să producem, împreună, schimbarea în bine.
Am învățat să văd, să întreb, să ascult și să intervin.
Am învățat că trebuie să cobor pe scara ierarhiei și să corectez.
Am învățat că aflat în vârful ierarhiei pot delega dar nu mă pot deroba de responsabilitate.