„Ce ai făcut până acum comandante?”, mă întreabă profesorul.
„Le-am comunicat intenția și le-am dat indicații de planificare.”, i-am răspuns.
„Serios? Și văd că nu au făcut mai nimic.”, constată profesorul.
„Ia creionul roșu și interpretează inamicul. Ia creionul albastru și desenează concepția.”, îmi spune.

A fost una din lecțiile pe care le-am primit în UNAp.
În „rolul” de comandant la un exercițiu, am făcut ceea ce spunea regulamentul.
Rezultatul a fost aproape de „zero” pentru că „subordonații”, colegii mei, așteptau ca eu să fac mai mult.
Profesorul, educat în școala veche, a procedat la fel, punându-mă să fac eu, „comandantul”, ceea ce nu știau ori nu asumau colegii.

În anii în care am fost comandant (pe bune și nu în joc de rol) mi-am dat seama că realitatea-i diferită față de prevederile regulamentelor.

Este extraordinar să știi să-ți comunici intenția și să ai curajul de a oferi libertate de acțiune.
Înseamnă să știi DE CE trebuie să se facă ceva într-un anumit interval de timp.
Înseamnă să-i întrebi pe cei din jur CE cred că se va face și CE se va întâmpla.
Înseamnă să ai încredere în oameni și să crezi că ei știu CUM se va face ca să se întâmple un eveniment.

Doar că, de la vorbe la fapte, mi s-a dovedit că drumul este greu.
După ce spuneam DE CE, eram pus în postura să pun zeci de întrebări ca să aflu, cu dificultate, CINE, CE și CÂND va face.
După ce stabileam, împreună cu subordonații, CE era de făcut, urmau întrebările despre CUM vom face.
Acel CUM era dificil de definit atunci când camarazii apelau la cutuma „așa am făcut înainte” și eludau noile concepte.

Anii petrecuți la comanda unităților mi-au dovedit că poți „fugi” de micro-management, dar acesta se ține scai de tine.
Oamenii se obișnuiesc greu cu ideea de libertate de gândire și de acțiune.
Oamenii se obișnuiesc greu cu asumarea responsabilității pentru decizii.
Oamenii se obișnuiesc greu cu „datul” în cărți ori cu procedurile și preferă apelul la cutume.

Astăzi, când angajații par să fie tot mai puțin pregătiți ori experimentați dar și tot mai puțin dornici de asumare a unor responsabilități, mă întreb cum funcționează conducerea bazată pe intenție.
Astăzi, managerul, este chemat să comunice intenția celor din imediata apropiere și să se asigure că aceștia au înțeles-o.
Astăzi, managerul, este determinat să coboare între cei care stabilesc CE și CINE trebuie să facă, și să se asigure că se respectă regula „omul potrivit la locul potrivit”, iar dacă nu-i așa atunci să suplinească el însuși, o parte din efort.
Astăzi, managerului, i se cere să coboare și mai jos ca să se convingă de faptul că acel CUM se face ceva, este dezvoltat în opțiuni eficiente, iar de nu-i, va trebui să facă un alt efort de sprijin.

Astăzi, fie pentru că oamenii sunt cum sunt, fie pentru că vremurile sunt cum sunt, un manager eficient, urcă și coboară, în și din „turnul” său pentru a se convinge că lucrurile n-au rămas la etape de „intenție”.