„Mama-i dragoste.
Tata-i siguranță.”
Am citit asta într-o carte.
În general, așa era.

Mama a fost cea care ne-a grijit ca prunci.
Mama a fost cea care ne-a educat.
Mama a fost cea care ne-a învățat să ne rugăm.
Mama a fost cea care ne-a responsabilizat, cu vorba ori cu „varga”.

Tata a fost cel care aducea banii în casă.
Tata era cel plecat din casă, cu orele, zilele ori lunile.
Tata era cel care, fiind văzut mai rar, era modelul nostru.
Tata  era cel care „mângâia” unde mama mai „pocnea”.

Citind cartea m-am întrebat dacă și astăzi este la fel.

Mamele, în primii ani, sunt cele care cresc prunci.
Apoi pleacă să câștige bani pentru bună starea casei.
Grijesc, atât cât timpul permite, de sănătatea și educația pruncilor.
O fac, sacrificându-și o parte din viața personală.

Tații, în marea lor majoritate, aduc banii în casă.
Consumă timp, din timpul familiei, pentru carieră.
Pleacă la distanță de casă pentru un loc de muncă bănos.
Se implică, atât cât pot, în viața familiei.

Astăzi părinții încearcă să fie mai mult decât pot fi.
Uneori le reușește, alteori nu.
Mama ar vrea să ofere și dragoste și bani, dar este dificil.
Tata vrea să ofere și bani și dragoste, dar este dificil.

Asta-i lumea.
Mulți vrem să  avem carieră și să fim independenți financiar.
Majoritatea vrem să împăcăm „și capra și varza”.
Mult prea mulți „vindem” dragostea pentru prunci pentru ceva ce nu-i absolut necesar.

PS: Mamele de astăzi au dreptul consacrat la carieră și în consecință, noi tații, s-ar cuveni să ne întrebăm dacă mai putem fi doar “vânători”.

hashtag#familie hashtag#dragoste hashtag#carieră