Îmi place să spun că sunt produsul cărților citite dar mai mult a oamenilor întâlniți.

În logica lucrurilor ar trebui să fiu bun pentru că oamenii pe care i-am întâlnit au fost și sunt deosebiți.

În rațiunea cărților citite ar trebui să ascult, să gândesc și să analizez fapte și să nu judec oamenii.

Însă împotriva rațiunii rămân un om care critică tot ce este în jur și simt că îmi și place.

De ce suntem critici la adresa oamenilor?

Pentru că ne este frică să ne vedem pe noi, cei cu defecte și atunci arătăm spre ceilalți.

Pentru că încercăm să influențăm mai mult decât este necesar și nu-i ascultăm pe cei apropiați.

Pentru că suntem mult prea interesați de ce vedem în jur deși putem schimba foarte puțin sau chiar deloc.

Aceste comportamente îmi amintesc de pregătirea mea militară.

În informații se lucrează cu zona de responsabilitate, zona de influență și zona de interes.

Zona de responsabilitate presupune să faci ceea ce este de făcut și să faci bine.

Zona de influență  solicită să știi ce se întâmplă acolo și să acționezi pentru modelare.

Zona de interes este zona în care urmărești ceea ce îți poate influența decizia și să stai în alertă.

Revenind la noi, cei ce reprezentăm zona de responsabilitate, mă întreb de ce nu avem gândire critică?

Pentru că nu vrem să înțelegem că gândirea critică este una de rezolvare de probleme și nu de criticare a eșecurilor.

Pentru că aceasta presupune apel la cunoaștere, experiența personală ori și apel la sprijinul celor din jur.

Pentru că  nu am fost educați pentru colaborare, lucrăm greu în echipă și, din mândrie, nu facem apel la cei de sub noi.

Ce este zona de influență și cât este ea de critică în gândire?

Este zona de influență a rudelor, a mentorilor, a prietenilor și a colegilor de muncă și este cea pe care dorim să o influențăm și din care primim influență.

Este o zonă în care consumăm timp doar pentru a o judeca că nu face după chipul și asemănarea noastră.

Avem însă posibilitatea să ne oprim din drum, să o observăm, să ne amintim experiențele ce ne-au fost de folos, dar mai ales să-i întrebăm pe cei de acolo cum ar face dacă ar fi în locul nostru, ori să-i rugăm să ne asculte.

A treia zonă este aceea a interesului general, este lumea întreagă în care trăim.

Ne place să o criticăm pentru că în fond ea reprezintă mentalul colectiv.

Ne place să-i analizăm eșecurile și ne bucurăm de neparticipare la ele.

Nu ne îndepărtăm de ea pentru că este panaceu pentru neputințele noastre și locul în care putem arunca cu piatra.

Ce am putea face pentru a crește zona de responsabilitate?

Cred că putem fi mai atenți cu noi înșine, învățându-ne criticul interior să ne fie prieten.

Cred că putem identifica procese care să ne eficientizeze activitatea.

Cred că am putea lucra la echilibrul între a fi cine ori a avea ceva.

Cum se va răsfrânge demersul nostru în zona de influență?

Ne vom schimba percepția despre cine suntem între cei care ne sunt aproape?

Am putea observa dacă influența noastră este dorită și mai ales dacă este benefică.

Am putea lua bune practici pentru acțiunile pe care vrem să le întreprindem.

Cum ar reverbera schimbarea și lărgirea acestei zone în cea de interes.

În primul rând ar micșora-o și ar reduce tensiunile pe care le trăim prin neschimbarea ei.

În al doilea rând ar putea-o influența în bine pentru că masa zonei de influență crește.

Am reduce consumul de energie în această zonă pentru că l-am folosi pentru influență.

Este posibilă o asemenea schimbare și cum se poate produce?

Este posibilă prin mobilizare și sprijin solicitat cărților, mentorilor, consilierilor, coach-ilor.

Este posibil dacă înțelegem că a critica nu este un proces de gândire ci doar o convingere anterioară dobândită prin multiple accidente.

Este posibil dacă ne ridicăm, în cadrul piramidei lui Maslow, acolo unde este  nevoia de dezvoltare personală, adică în vârf.

PS: Nu este important ceea ce credem că știm ci modul în care ceea ce știm facem, prin acțiune, să devină util pentru cei care au nevoie.